Episodul 2: 1480 de scari si cea mai serpuita zi

Despre Cetatea Poienari am auzit pentru prima data abia in urma cu aproximativ o luna, total intamplator. In campania Heineken #openyourcity, descoperisem la momentul respectiv Castelul Tepes, din Bucuresti, Parcul Carol, o replica la o scara mai mica a cetatii de pe Valea Argesului. 

Ziua doi de traseu urma insa sa ma aduca la poalele muntilor Fagarasi, de unde se vedea sus pe munte Cetatea Poienari, despre care practic, nu stiam nimic, in afara de faptul ca e strans legata de Vlad Tepes (marketat, desigur, ca Dracula, asa cum se poate vedea in poza de mai jos)

  
Ceea ce urma sa aflu in primul rand despre cetate era ca se afla la 1480 de scari distanta, in sus. Zis si facut. Ne-am apucat incet sa urcam ceea ce parea un nesfarsit sir de scari din beton, construite in zig-zag, pe inaltimea muntelui. Si ce peisaj! Ce test de anduranta! 

  

  
De data asta, vremea a fost superba. Dupa multe zile de ploaie, pe la scara 1256, m-am trezit cu soarele in cap si o senzatie fantastica de caldura. Dar sa va povestesc un pic despre Cetatea lui Dracula. 

Cetatea Poienari a fost construita de Vlad Tepes pentru a se ascunde de turci, undeva in secolul XIV. Cu scopul de refugiu, dar si de punct de observatie, Tepes s-a retras in munti, in spatele zidurilor cetatii, nu inainte de a isi induce adversarii in eroare, potcovindu-le caii cu potcoavele invers. Da, povestile cu si despre Vlad Tepes sunt cu adevarat impresionante. Ceea ce face cu atat mai atractiv locul pentru turistii straini. Desigur, am auzit la fata locului dezamagiea unora dintre ei, care se asteptau sa-l vada pe celebrul Dracula, sa vada ceva de care sa se sperie sau macar o legatura de usturoi pe care sa o poata asocia cu povestea vampirului. Ei bine, pentru cei dintre voi care aveti astfel de asteptari, sa stiti ca exista totusi doua manechine trase in teapa, la intrarea in cetate. Desigur, dragi localnici, am putea sa mai lucram putin la indeplinirea doleantelor straine. 

   
    
 Coborarea celor 1480 de trepte s-a desfasurat rapid si a lasat in urma o febra musculara la gambe, dar as mai face inca o data urcarea chiar si maine, pentru toata experienta. E de notat si vazut daca treceti prin Valea Argesului.

Ziua doi a continuat firesc cu trecere pe la Barajul Vidraru. Desi l-am mai vizitat de cateva ori (nu recent) barajul ma lasa de fiecare data fara cuvint, prin construtia lui impresionanta. De data asta mi-a amintit de Arca lui Noe si mi se parea ca putem aduna toate animalele lumii, femela si mascul, de partea uscata a baricadei. Si e facut de mana de om, gandit de om si construit (probabil) cu pretul vietii multor oameni, intre 1962 si 1966. Din oacate, mi-a lasat un gust amar senzatia de statiune. Si cand zic statiune, zic Eforie Sud in 94′. 

   
   In ziua 3, am plecat din satul Arefu, cabana Poteca Ursului, cu energie si pregatita pentru Transfagarasan. Nu-mi plac serpentinele decat cand conduc, insa astazi ne-am inteles minunat. Si a fost o zi plina de serpentine!

Am plecat din Arefu, pe Transfagarasan, cu oprire la Cabana Capra si apoi la cascada Capra. Am continuat pana la Balea Lac Si Balea Cascada, (mai mult) cu urcusuri si coborasuri, pana la 2008 m altitudine.  

   
    
 Am continuat apoi pana la Sibiu, unde am luat o masa copioasa aproape de Piata Mare. Aproape ca uitasem cat de linistit si colorat este acest oras. M-am trezit holbandu-ma si zambind tamp la copiii care asteptau fantanile cu apa din Piata sa porneasca. Rasetele lor acopereau forfota din toata piata si parca  timpul s-a oprit un pic. Doar un pic. Ce sentiment misto! 

   

  
 
 Ne-am continuat drumul pana la Medias, un orasel care m-a suprins mai mult decat placut cu casutele colorate, cu liniste si o lumina aparte, undeva in preajma apusului. Am vizitat Biserica Evanghelica  Sfanta Margareta, in apropierea centrului istoric. Acolo am surprins cetateni care se adunau pentru un concert de orga bisericeasca si mi-au oferit un sentiment puternic de traditie si comunitate. Aparent, se intampla in fiecare zi de luni. 

   
    
 Am ajuns in seara asta la Cluj, sau ceea ce insemna pentru mine prima intalnire cu un oras despre care am auzit atatea lucruri frumoase. Primul nostru contact a fost de sus, de pe dealul Feleacului, sub clar de luna. Maine dimineata ne bem cafeaua impreuna!

Noapte buna 

#jurnaldeconcediu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s