Lasati copiii să invete din sport!

Asta este un post serios. Pe bune. Și aș scrie despre importanta sportului în viata noastră și v-aș îndemna să mergeti la sala sau sa mâncati sănătos,  dar pe bune ca despre asta vorbește toată lumea. Cred ca la cate informatii gasesti acum pe internet despre milioanele de moduri în care poti face mișcare, ar fi încă un articol redundant pe internet care nu ar avea importanta.

Asa ca m-am decis sa scriu despre cum m-a influentat pe mine sportul de performanta atunci când eram copil. Pentru ca da, nu ma adresez vouă, adulti cu toată informatia și puterea de decizie asupra sanatatii voastre, ci vouă, adulti care pot indruma  copii către o dezvoltare frumoasa,  atât fizic cât și mental. Pentru ca sportul înseamnă educatie, și cu cât îl introducem în viata noastră mai devreme,  cu atât dezvoltarea este mai armonioasă.

1. Mie sportul mi-a deschis mintea. Literalmente. În multe feluri. M-a invatat despre emotie, dezinhibitie,  sociabilitate și adaptare prin simpla lui prezenta în viata mea. Și m-a invatat lucruri despre viata și cum este ea,  mai mult decât mă învata la momentul respectiv orice materie pe care o făceam la liceu. Și dădusem la un liceu bun, pentru ca după vorbele alor mei, sportul poate dispărea din viata ta oricând și trebuie să ai școală. Aveau dreptate. Dar cele enumerate mai sus nu le inveti tocind niște informatii ca sa iei niște note care în final n-o sa-ti folosească la nimic. Ci din teren, din vestiare,  din cantonamente și ture pe stadioane.

2. Sportul m-a invatat foarte multe despre mine. Despre corpul meu și mintea mea,  dar mai ales,  despre limitele mele,  pe care te forteaza constant sa le dobori. E un fel de dezvoltare personala,  poate mai buna decât unele pe care plătim atâta bani în ziua de azi. E provocare și e auto-educatie.

3. Sportul m-a invatat pentru prima data despre munca. Dacă vrei să atingi performante,  trebuie sa muncești, sa transpiri. N-o să vină pe o tava aurita. Și nici n-o să iti ridice nimeni statuie dacă muncești din greu. Trebuie sa o faci pentru tine, iar satisfactia de după tot efortul…despre asta este vorba. Și când ajungi adult,  iti dai seama ca și aici,  tot despre asta este vorba, atunci când este vorba despre munca.

4. Sportul m-a invatat despre disciplina, lucrul în echipă și respect. Chiar dacă atunci trezitul la 5 dimineata, antrenamentele, plus mersul la școală plusat de încă un antrenament plus teme,  mi se păreau un calvar. Iar faptul că am fost căpitan de echipa mi se părea atunci o joaca (ma bucuram ca merg la centrul terenului,  sa dau noroc cu arbitrii și să hotorasc dacă vreau mingea sau terenul). Dar era mai mult de atât. Toate astea mi-au format personalitatea de astăzi,  un om saritor și perfect adaptabil la lucru în echipă,  care trage tare și respecta munca altora “în teren”.

4. Tot sportul m-a ajutat sa adun povești. Doamne,  cate povesti, cate stări,  cate împliniri și dejamagiri care te pregătesc pentru lumea pe care abia astepti sa o descoperi,  cu bune și rele. De la poveștile din cantonamente,  din timpul meciurilor,  din accidentari și bârfele din breasla,  pana la poveștile de la distractii, majorate (ulterior) si prietenii. Chiar daca sportul dispare din viata ta,  poveștile nu ti le poate lua nimeni.

Chiar dacă m-am lăsat de atatia ani de handbal, îmi amintesc că pentru mine,  era totul la momentul respectiv. Am plâns trei zile când m-am accidentat la genunchi și au urmat 6 luni pe tușă. Și nu pentru ca ma durea, ci pentru că nu-mi mai putea ajuta echipa.

Eu am fost totuși un copil care a urmarit el sportul,  și nu invers. Și scriu asta pentru ca vad din ce în ce mai putini copii care nu trebuie împinși de la spate sa facă ceva. După ce încercasem toate nebuniile,  m-am dus pe ascuns la preselectiile pentru handbal. Îmi amintesc și acum că eram în jur de 60 de fete care nu știam despre handbal decât că e un sport cu mingea și mingea trebuie sa intre în poartă. La sfârșitul unui antrenament ușor cu joc de glezne și genunchii la piept,  antrenoarea ne-a întrebat dacă e cineva stângace. Din cele 60 de fete, doar eu am ridicat ușor mana stângă. A venit lângă mine și mi-a zis: “tu o sa faci performanta”. Și eu m-am dus acasa și le am zis alor mei: “eu de mâine mă fac handbalista”. Și au urmat cei 9 ani frumoși de performanta.

Sfatuiti-i și spuneti-le povesti frumoase pe care sa le creadă și pe care sa și le dorească. Aratati-le partea frumoasa și mai ales

, nu le opriti elanul

, atunci când îl au. Lasati-i sa încerce de toate,  pana se opresc la ceva. Lasati copiii să invete din sport!

image

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s