Am deschis ochii si m-am trezit din nou prea arsa de soare …molesita de arsita si anxietate. Sunt tot pe barcuta in care m-am indepartat de zile bune de mal, negandindu-ma unde, cum si cat voi pluti in deriva. Nici nu mi-am dat seama cat de mult m-am indepartat de mal…in jurul meu nu vad decat apa. Nici nu mai simt daca apa e sarata sau nu, daca e rece sau potrivita, nici nu ma mai intereseaza ce pericole ar fi daca m-as lasa sa cad din barca. Nu mi-e foame, nu mi-e sete, nu mi-e frig, nu mi-e cald….as vrea sa stiu doar unde sunt. De fapt, nu ma intereseaza unde sunt….vreau sa stiu daca ma indrept spre ceva..spre orice. Valurile imi mai arunca cateva picaturi in barca… barca devine din ce in ce mai greoaie si picaturile o fac sa se clatine. De ce nu mi-e frica sa mor intr-o pustietate de apa si cer, de ce nu tip sa ma auda cineva, de ce nu vaslesc spre oricare directie care mi surade mai bine? Sunt obosita. Privirea mi se opreste asupra unei alge care pluteste mereu la suprafata apei… toate celelalte s-au pierdut in intunericul abisului. O fixez cu privirea si vorbesc cu ea. Si ea…ca si mine…e singura care pluteste fara nici o directie,fara nici un sens…fara sa-i pese. Desi suntem la fel, o vad mai libera si in aceelasi timp mai superficiala decat mine. Nu mi raspunde si aroganta ei mai sperie. Dau cu mana in apa iar undele create o fac sa se indeparteze de mine. “Du-te” ii zic. “N-am nevoie de tine”. Ma intorc cu privirea in barca dar cu ochii atintiti spre linia orizontului. E totul la fel. E monoton. E trist. E confuz. Dar nu mi-e frica. Cum am ajuns totusi aici? Nu sunt genul de persoana fara directie si totusi singurele directii concrete pe care le am acum sunt apa …si cerul. Sunt un semn de foc! Cum de m-am lasat limitata de aceste singure doua optiuni? Inchid ochii in speranta ca razele de soare o sa mi creeze o imagine mai frumoasa atunci cand o fac. Mi-a zis cineva odata ca atunci cand te uiti la soare indeajuns de mult si apoi inchizi ochii, ai cele mai frumoase peisaje chiar in fata ta. Nicidata n-am reusit sa le vad. Cu ochii inchisi, vad tot apa. Apa si cer…despartite de linia orizontului. Vreau sa nu mai existe. Vreau sa se verse cerul in mare si sa ma prinda intr-un vartej si sa ma poarte cu ele. Vreau ceva incitant! Vreau sa tresar de frica si de emotie! Dar ea e inca acolo. Daca vad linia orizontului insemna ca inca sunt pe linia de plutire, nu? Macar nu e liniste. Sunetele valurilor care se lovesc de barca mea imi amintesc de melodia mea preferata de la Beethoven, care niciodata nu mi-a sunat a sonata pentru lumina lunii si mai degraba cea mai frumoasa melodie cantata pentru soare. Insa totul e liniar….nimic nu creste, nimic nu coboara. Doar barca mea care pluteste in deriva. Incep sa adorm….am dormit atata si totusi sunt atat de obosita. N-am putere sa nu adorm. Si n-am putere sa innot. Poate data viitoare cand deschid ochii….linia orizontului nu va mai fi liniara. Somn usor, apa! Somn usor, cer! Somn usor, alga aroganta!
E noaptea de 24 inspre 25 decembrie….in care copii cuminti dorm, in asteptare lui Mos Craciun….ar zice un inceput de poveste frumoasa de iarna. Eu una il astept plina de sclipici, nu pentru ca asa as fi vrut sa mi ornez pijamalutzele rosii (de sezon) in spirit de sarbatoare, ci pentru ca tocmai am spart un globuletz de sticla pe care il aveam din Belgia. Acum a ramas numai catedrala Notre-Dame du Sablon din Bruxelles, minutios reprodusa la dimensiuni miniaturale. Ziceam de sclipici…da mult sclipici, ceea ce nu ma face mai putin asortata cu sarbatoarea, ba din contra, eu si bradul de Craciun ce mai luminam atmosfera din camera. Imi place obiceiul asta ce vine odata cu sarbatorile de Craciun, luminitzele de toate formele, culorile si dimensiunile parca dau un pic de viata unui loc pe care uitam de cele mai multe ori sa l improscam cu ele. Chiar si daca l-am transformat in kitch! si ce daca? who cares? it’s Christmas time! let’s all wear red, white,green and golden clothes:D Chiar nu era nici o ironie…imi ornez bradutul in fiecare an cu mult rosu si auriu, cu scapari de toate culorile si sa fiu al naibii daca nu arata bine! E un bradut tare aratos. Si pe principiul “i still believe in Santa!”, tu daca ai fii un batranel putin miop si umblat prin toata lumea nu te-ar atrage mai mult un brad mai impopotonat si stralucitor? Credeti-ma…e o chestie de marketing si treaba cu Mos Craciun!
Vorbind de Christmas spirit, tocmai am venit de la colindat! Si nu..nu va imaginati niste draci cantand din usa in usa “domn, domn, s-analtam!”, ci ceva mai profi, pe mai multe voci, cu o chitara atasata si colinde voioase (+unu foarte melancolic pentru a declansa starea de Craciun). Nu vroiam bani, cautam sa aducem un pic de voie buna. Asta imi aduce aminte de o intamplare de acum o saptamana. Veneam de la munca si stateam infrigurata la metrou(7 dimineata…eram eu si inca 3 oameni). Apare un drac la 6 ani asa…cu o sorcova facuta din trei bucati de beteala gasita la magazinul de la colt si o crenguta. Foarte sigur pe el..se aproie de mine si incepe, tare si raspicat:”Steaua sus rasareeeee, ca o taina mareeee…imi dai si mia un ban?”. Nu stiu daca i-as fi dat vreun ban in alte conditii dar..serios? 2 versuri? care oricum nu sunau a colind ci mai degraba a un inceput de scandare in Ghencea! A incercat poezia si la urmatorii 3 oameni. ma intreb la al catalea s-a prins ca steaua nu functioneaza si ca ar trebui sa treaca pe “domn,domn, s-analtam”? macar acolo e cu iepurasi..cu vanatori…hai ca nu-i greu! Colindatul a iesit foarte bine…imi place ca mai exista oameni care se bucura de un colind bun si de o companie tinereasca si plina de viata!
Call me old-fashioned …dar mie imi place sa pastrez tampeniile astea..cum e deschisul cadourilor dimineata, cu tot cu surpriza atasata! Ce sens in directia Craciunului mai au cadourile oferite de la unu la altu cu o saptamana inainte? As putea in orice alta zi din an sa-ti arat in magazin un ceva frumos si tu sa mi-l cumperi pe loc. Not so much Christmas fun in here!
O sa o fac pe copilul cuminte si o sa ma duc sa dorm! Va doresc un Craciun plin de surprize placute, cadouri dorite si povesti frumoase! Astept commenturi cu cel mai tare cadou de Craciun!
Glume de oameni nedormiti, racoarea de dimineata, mirosuri de la diferite patiserii si covrigarii care abia deschid, tanti cu dog germanul, oameni grabiti care nu se uita pe unde merg, oameni adormiti care se uita in gol ( incerc cateodata sa le citesc privirile…banuiesc ca uitatul in gol presupune ganditul la… nimic…e doar o stare), miros de cafea din toate partile, metrouri pline, aglomeratie, forfota, ziare deschise(din pacate mai mult tabloide), lumini difuze, magazine inchise, catei mult prea adormiti ca sa le pese, liniste, alarme de masini, alarme de ceasuri…gotta love the mornin’!
Cum arata drumul tau cand te intorci de la munca?
P.S: de obicei ma justific pentru faptul ca nu scriu o bucata mare de vreme, insa acum o sa aduc argumente pentru faptul ca o fac (scrisu’) dupa ceva vreme. si acestea sunt:1. pentru ca imi era tare dor sa scriu…pentru mine si ce vreau eu…nu ce mi se cere si pentru altii si 2. pentru ca am vazut ceva simpatic, pe un blog al carui nume n o sa l dezvalui tocmai pentru a nu i da satisfactie, care m-a “provocat” sa intru din nou in blogosfera. De fata asta nu promit nici ca o sa incerc sa scriu mai des, nici ca o sa mi iasa…
Da…plănuiesc postul ăsta de ceva vreme, dar ştiţi cum e…mai o leneveală, mai o lipsă de chef…şi planurile nu ies niciodată cum le planifici de la bun început. Şi acum iată-mă, ca de fiecare dată căutând scuze pentru faptul că scriu atât de rar pe blog. Pe principiul…rar, da’ bine!
Am terminat facultatea! 3 ani care au trecut izbitor de repede, sau cel puţin aşa par că au trecut acum…când au trecut deja şi nu i mai putem recupera, ani în care s-au schimbat atâtea chestii aproape pe nesimţite. Iar când vin acasa (acum sunt acasă la Galaţi) văd cel mai bine schimbările astea…iar de multe ori sentimentul e satifăcător. Şi nici nu aveam cum să rămân neschimbată în faţa unei facultăţi care părea grea, dar o termină aproape oricine, în faţa lipsei unui loc de cazare, a locuitului la cămin, a petrecerilor studenţeşti, a nopţilor pierdute, a libertăţii, a lipsei banilor, a lipsei mâncării de acasă, a depărtării de oamenii de odinioară şi imbrăţişării celor noi, a vieţii la Bucureşti…în general. Dacă m-aş întoarce la cum eram înainte sau dacă aş renunţa la ceva? Nicidecum! Dacă vi s-a părut că enumeraţia avea o tendinţă negativă, e acea tendinţă care picantează viaţa şi o fac aşa cum îmi place!
So…ziceam de facultate! Absolvirea a fost un moment…ciudat…ciudat în ideea că m-a dus cu gândul la finalul unei alte etape, şi la începutul unei alteia noi. Cam ca la finalul liceului! şi mai ciudat decît atât a fost faptul că sentimentul general era exact cel de la terminarea liceului, însă la o analiză mai detaliată, cauzele au fost diferite. Sentimentul? Tristeţe pentru că se termină. Acum urmează analiza: la finalul liceului tristetea era din cauza faptului că mă desparteam de niste prieteni, cu care petreceam mai mult de jumatate din timp si cu care ma obişnuisem atât de tare, oameni de care mai vroiam să aud şi peste 10-20 de ani, oameni cu care ştiam că o să mă mai văd şi în următorii 10-20 de ani! Era trsit că fiecare îşi alesese un drum, care ne despărţea mai mult sau mai puţin…fiecare îşi hotăra următoarea mişcare, şi era fun, că nu ştiam ce ne aşteaptă, şi eram nerăbdători să căutăm acel ceva ce ne defineşte. La terminarea facultăţii, iarăşi, tristeţe că se termină, însă….tristeţe că trece timpul, că e vremea să devenim oameni mari, să avem responsabilităţi, să fi găsit acel ceva care te defineşte (tristeţea e şi mai mare, atunci când realizezi că încă îl cauţi) Bineînţeles că nu există un standard de etichetare a omului atunci cînd termină facultatea, aşa că nimeni nu te opreşte să continui să visezi şi să te aventurezi în căutarea lucrurilor pe care îţi place să le faci în viaţă….eu accentuam doar faptul că la festivitatea de absolvire, sub atmosfera încărcată de solemnitate şi discursuri despre viitor…eşti tentat să …wonder…asupra lucrurilor!
în altă ordine de idei…iarăşi mă mut! Şi nu pentru că îmi place, ci pentru că trebuie. termenul de viaţă într-o valiză ar fi foarte potrivit pentru ultimii 3 ani din a mea, însă nu vorbim despre o singură valiză, ci despre geamantane întregi de haine şi lucruri de care nu pot să mă lipsesc! Mereu am crezut despre mine că sunt o persoană căreia îi plac schimbările…între timp naiva de mine a aflat că schimbările sunt fun doar dacă vin din decizie proprie şi voită!
P.S: astept voluntari pentru ajutatul la bagaje…sunt copil necăjit…nu pot să car
P.S2: doresc pe această cale să “mulţumesc” serviciului român de ambulanţă precum şi departamentului de urgenţă de la Municipal pentru intervenţiile prompte şi mai ales pentru că m-au ajutat să mi întăresc convingerile de a iărăsi plaiurile mioritice ;;) Multumesc !
P.S3: diacriticile mi-au rămas un tic de la scrierea licenţei, pe care btw …o mai am de susţinut! Absolventă, dar nu încă licenţiată !
)
Intotdeauna ajungem sa scriem pe blog un post despre relatii, nu i asa? daca nu suntem nervosi din cauza ca iubim pe cine nu trebuie, suntem frustrati ca suntem singuri,iar daca nu ne place ca suntem inconjurati numai de cupluri, uram sa petrecem sarbatorile singuri si asa mai departe. ganditi va voi la un motiv bun…eu o sa scriu postul.
E amuzant cum intr-o familie normala de romani, ritualul imperecherii este periclitat la un moment dat sau altul de problemele familiale, de problemele tatalui cu viitorul ginere, care i fura “fata lu tata” de acasa, sau problemele mamei soacre care nu-si suporta nora. dar nu despre asta vroiam sa vorbesc…ba din contra..in ciuda strambaturilor din nas ale parintilor in privinta alegerilor tale pentru viitorul partener de viata, daca depasesti pragul de varsta critic, varsta pana la care trebuia macar sa fi trecut prin 3 relatii serioase sau eventual sa ti faci planuri de casatorie si poate un copil…..toata lumea din familie devine suspecta. Dar ei se obisnuiesc cu tine …adica..dupa o serie de intrebari repetate la fiecare revedere..la care nu primesc decat raspunsul “nu” …isi fac deja o parere despre tine..pe care nu ti-o spun…ca te-ai simti prost. Dar…spre fericirea ta…toata lumea spera ca data viitoare sa zici “da”. Chiar si tu…doar de dragul diversitatii. in orice caz, daca ei nu-si pun intrebari….la un moment dat iti pui tu singur intrebari…iar reactiile lor nu devin decat un proces de rutina la care esti gata sa sari cu raspunsul.
am deviat….nici despre asta nu vroiam sa vorbesc. Nu stiu daca si voi ati patit-o, dar mie mi se zicea, asa ca sa inteleg si eu cu ce se mananca, ca dragostea te va lovi cand nu te astepti si va fura toate mintile, si vei sti ca e omul potrivit,ca e jumatatea ta. Era asa ca in filme…o comedie romantica siropoasa….name one! Si m-a lovit de cateva ori si m-a lovit bine….de cele mai multe ori(aproape de fiecare data) nu era omul potrivit insa…asta pentru ca nici nu aveam ocazia sa aflu. si apoi am inteles sensul celor spuse de ăi mai batrani….caci m-a lovit…..dar m-a lovit si mai tare atunci cand a disparut…cu tot cu povestile frumoase in care crezusem pana in acel moment.
iarasi am deviat..nici macar despre asta nu vroiam sa vorbesc.Ziceam de relatii….da…o sa scriu si eu despre relatii,asa cum le vede unul dintre cei mai nepriceputi oameni la ele, pentru ca…vorba lu taica’miu…”ce-i al meu e pus deoparte” and i’m waiting for that special something i guess. Cel mai frumos sentiment, sa apartii cuiva, sa i pese cuiva de tine si (preferabil)numai de tine, sa mancati impreuna, sa mergeti impreuna pe strada, sa calatoriti impreuna, sa faceti tot felul de chestii cute impreuna. Pana aici…nimic de dezaprobat. Acum arunc o privire la genul de relatii pe care le vad in jurul meu..si il caut pe “eu”…si nu=l vad de atata “noi” de care nu pot trece. in cadrul relatiei,”eu” impreuna cu planurile, visele,parerile chiar si memoriile lui se tranforma in mult mai promitatorul “noi” care cuprinde noi experiente, credinte, vise, pareri si memorii din contopirea celor doua personalitati. Frumos….exagerat si trist…dar frumos! La un moment dat “noi” nu mai are prieteni, pentru ca ii place sa petreaca mai mult singur, “noi” nu se mai distreaza pentru ca a imbatranit si nu are bani, si in cazurile cele mai dramatice…”noi” decide ca nu mai merge…asa ca se destrama in cei doi “eu” initiali…minus planurile, visele,parerile si chiar memoriile fiecaruia dintre ele. Desi o sa fiu condamnata ca fiind “hater” in ceea ce priveste relatiile, postul meu nu este deloc ceea ce pare a fi o revolta de frustrare in fata lipsei de afectiune din cadrul unei relatii….nicidecum! E un strigat de “awareness” pentru cei ce inca vor sa ramana “eu” in viata lor….e ca imaginea cu cancer la gat de pe pachetele de tigari, numai ca aici nu trebuie sa te lasi de fumat, trebuie doar sa ai grija de gatul tau. Ramai “eu” si fa’l si pe “noi” sa mearga….gaseste’l pe acel “noi” care te lasa sa ramai “eu” cu toate planurile, visele,parerile chiar si memoriile lui. I still believe in that…and i’m almost a lost case
))
N-am mai primit o leapsa de mult si am zis ca trebuie sa o onorez pe cea primita de la draga mea surioara (mai nou intrata in blogosfera:D), despre 10 lucruri care-mi plac. Fie vorba intre noi..o sa mi fie greu sa ma opresc doar la 10 …dar o sa fac un efort sa le sincretizez
So …here we go…
1. Imi place sa dansez….nu e o surpriza pentru nimeni ca as dansa zi si noapte, as dansa pe orice fel de muzica…most of the times…it’s just me and the dance floor! ![]()
2. imi place muzica – prin complexitatea ei, prin ce transmite, prin ceea ce reuseste sa produca…de aici bineinteles putem extrage faptul ca imi place sa cant si ca imi place playerul meu de care nu ma despart niciodata
))
3. imi plac surprizele! apreciez la maxim oamenii care reusesc sa te surprinda, care fac un efort sa te surprinda, sa te vada fericit…si imi place si sa fac surprize si sa ma bucur de reactiile oamenilor surprinsi! A surprize always spice up a day ! ![]()
4. imi plac fructele de padure – stiu..e weird…dar ca si flavour asa…imi place tot ce insemna aroma de fructe de padure…in special inghetata :X
5. imi place si sunt fan al serialului How I met your mother ! (il recomand cu toata inima
)
6. imi plac ceasurile …in special cele barbatesti !
7. imi place sa calatoresc….fie ea calatoria in sau in afara tarii, imi plac la nebunie chestiile noi si ciudate, iar calatoriile imi ofera din plin diversitate si nou!
8. imi place primavara – cu tot ce implica ea…plimbari prin parc, hainele atasate ei, etc.
9. imi plac sa scriu pe blog…sau sa compun tot felul de tampenii- simt ca imi pun mintea la contributie mai mult decat in mod normal
)
10. imi plac oamenii – e ciudat sa descoperi cat de diferiti sunt si totusi fiecare special in felul lui…si tot aici…imi plac prietenii mei, pentru ca sunt oamenii care s-au lasat cel mai mult descoperiti!
Inchei aici …si dau si eu mai departe leapsa Alexandrei si Teodorei . Out !
P.S : nu mi vine sa cred ca era sa l omit ! imi pare rau dar….11. imi place la nebunie sa conduuuuuc !! inca visez la un mustang all mine 8->
))
LUNI
M-am trezit de dimineata pentru ca aveam un curs de la ora 8. Probabil o sa fie ca data trecuta…6..maxim 10 studenti o sa se afiseze jumatate adormiti, jumatate plictisiti deja…iar eu, capcaunul din povestea asta, o sa le cer tema de seminar[ ...] a fost chiar ok…o domnisoara mai indrazneata chiar citise textul pe care l recomandasem pentru seminarul asta si am avut cu cine vorbi. Le-am explicat si celorlalti conditiile de intrare in examen de n ori , insa probabil ora e prea matinala ca sa reactioneze[ ...] Am iesit in pauza de pranz cu Loredana la o ciorba, in Romana. Mi-a povestit si ea cum e cu noul ei sot si mai ales cat de greu i-a fost sa se adapteze la noul nume de familie atasat casatoriei. I-am povestit si eu din ale mele, ca probleme tot sunt, insa n-am avut mult timp la dispozitie…la 4 aveam curs. Aici stiu macar ca ma asculta toata lumea…e facultativ, le cer sa vina doar celor pe care ii intereseaza materia…iar daca vorbesc in final cu doi-trei…e o zi reusita [...]
MARTI
M-am enervat ingrozitor sa ma trezesc fara mirosul de cafea venind dinpre noptiera. Atunci cand i-am angajat, nu mi-am imaginat ca sunt o adunatura de incompetenti care nu pot duce 2 taskuri la bun sfarsit. M-am dus si am cautat ceva cafea facuta in bucatarie, dar cum nu am gasit, i-am injurat pe toti si am plecat sa ma schimb. Am repetitie la studio cu Marius si mereu intarzii…probabil mereu e vina incompetentilor de angajati ai mei[...] La studio lucrurile sunt chill…nimic deosebit, aceleasi fete ce inspira pupincurism si acelasi numar de autografe impartite ca in fiecare zi. L-am intrebat pe Marius daca e gata melodia si mi-a zis ca mai are cateva chestii de ajustat, asa ca am intrat in stuio si am inceput sa mi vad de ale mele[...] dupa cateva vocalize, am tras si piesa cea noua de care imi zisese Marius…sper sa rupa, am nevoie de o explozie pe piata urgent, ca am fost cam neglijata de presa in ultima vreme. Creca o sa-mi iau niste dansatori pe spate ca aia dau bine…hmm….eh…hai ca il sun pe manager, o sti el ce sa faca….tre sa ma grabesc acu, am programare la spa la 6 …fuck [...]
MIERCURI
ora 6 dimineata. iar suna nemernicu ala de ceas. ce mi-o fi trebuit emisiune matinala, nu stiu…ca nu asta mi-am dorit in viata, da de…nu ti da nimeni bani sa te spetesti in bucatarie. Mi-o fi spalat nevasta-mea si mie sorturile alea? albu cica da bine la tv…pff…toata lumea i vedeta azi, cum era si aia ieri in emisiune de se credea cantareata…tre sa ma grabesc[...] mi-au zis sa fac ceva desert astazi si mi-am propus sa le arat cum se face cremsnitul ….e unul dintre preferatele mele..si sigur o sa prinda la public….nu mai zic ca e usor de facut[...] emisiunea de azi a fost degeaba…nici n-au pus cadru pe mine cat am gatit…zisesera ca o sa am spatiul meu de emisie….minciuni peste minciuni….stiam eu ca asa i cu emisiunile astea….ce bine era la cofetarie la colt, pe vremuri, macar ii dadeai omului in mana opera ta si ii vedeai reactia de om satisfacut macar dintr-un punct de vedere in viata….da de..cata lume mai sta in bucatarie sa mai gateasca in zilele noastre…ehee[...]
JOI
…..Zzzz……….gugugaga….dfvnnkj ???????ccd?????? …….hmmmm….mmmmmm…..????????????……Zzzzzzz………papapapapapapa…..apffffffff…..??????….Zzzzzz
VINERI
Ba eu nu inteleg de ce m..ma trezesc atat de confuz in fiecare dimineata. N…N…Nici macar telecomanda nu stiu unde p*** mea am pus-0 (pana).Aaa…gata gata….e biiiiine…..am gasit telecomanda! Nu i panica!!! E totul aaa..ndăr control ! Ba le-am tot zis la astia sa nu se mai miste ca ….sunt confuz frate…sunt confuz! deci…hey hey….nu va mai miscati…..gata…ca am prins patu…nu mai fugi nicaieri, manca-mi-ai telecomanda mea! ba si jur ca mai aveam niste vodka aicea….aicea..sub pat…mereu mi-o ascunde nevasta mea….a dreacu femeie….ahh…femeileee…coasta draculuiiii! deci…aa….vvvodka? si-asa mi-e gura de uscata ….si era…aicea….aicea…a…..[...]
SAMBATA
M-am trezit ca omu normal..sau ca in zilele mele normale,la orele 12
) am la 1 jumate antrenament, deci..ehee…juma’ de ora e de ajuns sa mi fac geanta sa mananc ceva in graba si sa alerg dupa 102, sa ajung la Rin [...] am lucrat bine azi….am dansat iar de nebuna, dar se numeste freestyle [...] in sfarsit…ora de actorie….ma intreaba regizorul: ia zi mi cum a fost saptamana ta? pai…luni am fost profesor universitar, marti am fost cantareata, miercuri bucatar intr-o emisiune culinara, joi un bebel, vineri un betiv…si sincer nu prea imi aduc aminte mai nimic din ziua aia! ok…arata-mi personajul de marti! si am facut vocalize dansand si am ras cu Pescarul Marius si apoi cu gunoierul Marius, cu instructorul de fitness Kiki, cu detectivul Dana si cu operatorul Alex, cu Iulia, mama Iuliei si mai ales…cu Alin- gaina
)))
DUMINICA
…pana si Dumnezeu s-a odihnit…
Morala: It’s nice to know that tomorow you can be whatever the hell you want to be ! Who says you cannot? ;;)
P.S: M P D = Multiple Personality Disorder
Din categoria vorbelor de duh pe care le auzi de-a lungul vietii (de multe ori…de prea multe ori), stiti voi alea..gen….”n-ai noroc la carti, ai noroc in dragoste” sau “ce-i al tau e pus deoparte” , o sa extragem astazi pentru analiza, minunata si intotdeauna auzita “norocul ti-l faci cu mana ta”. Pai bine bine…e de inteles ca iei niste decizii si faci niste lucruri tampite si poate gandesti negativ, chestii care poate atrag tot felul de situatii neplacute asupra ta…insa daca mana ta aduce o serie lunga si constanta de situatii de care vorbeam mai devreme, atunci ..pentru mine asta insemna ca….esti a dracului de ghinionist..cu mana ta cu tot
))
Eu una ma consider o persoana ghinionista.Ok, nu calc in gropi in fiecare zi si nu mi cad caramizi in cap, dar dintre un grup de persoane catre care o sa arunci o piatra, eu voi fi singura lovita cu siguranta iar daca te gandesti vreodata sa trag eu la sorti pentru vreun premiu important sau pentru vreo intrecere…think again! Si faptul ca ma consider eu ghinionista nu ma face cu nimic mai ghinionista decat sunt, pentru ca vorbesc in urma unor intamplari (amuzante acum ce-i drept) care mi-au pus in cap ideea asta cu statut cu tot. Oamenii care sunt pe langa mine constant stiu despre ce vorbesc. E ceva cu care m-am obisnuit sa traiesc, pentru ca e genul meu de “thing” . Reuseste sa ma surprinda de fiecare data si asta il face inovativ si deci, interesant. E mereu langa mine la …bine si la rau! E el….ghinionul meu !
)) Si in plus…merg pe principiul cutremurelor….cu cat mai multe si mai mici, cu atat mai bine.Evitam catastrofele!
Cu toate astea, nu uit cat sunt de norocoasa sa am unii oameni langa mine, si unele lucruri de care am nevoie!
Si mai cred ca ghinionul la o persoana…e vizibil! ca si norocul de altfel…e atat de evident,ca ti se intampla sa nu mai vezi padurea de copaci! cunosc o persoana care castiga la orice concurs ar fi participat(desi trebuie luat in considerare si faptul ca participa intensiv la multe concursuri si i se mareau sansele) si cunosc persoane care joaca o viata intreaga la loterie …si mor asteptand sa le vina si lor randul la noroc! Oameni care isi astepta o viata sufletul pereche …si nu sunt la fel de norocosi ca altii,care l-au gasit! Oameni care sunt privati de sanse doar pentru ca au ajuns la momentul nepotrivit si cineva mai norocos le-a luat locul, oameni care muncesc o viata si apoi intr-o zi mor loviti de un ghiveci in cap, oameni carora li se spulbera vise sau ani de munca intr-o secunda de ghinion, and they had nothing to to with it !
De ce vorbesc de noroc ? Pentru ca viata e o loterie! Then what happens with the unlucky bastards?