To say or not to say…

M-am trezit in dimineata asta iritata de complexitatea cuvintelor. A cuvintelor in general….nu a ceva anume spus, nu a cuiva anume, doar a cuvintelor aruncate, a cuvintelor spuse degeaba. Sunt baricadata de partea comunicarii verbale, sunt un om al cuvintelor, un om care spune multe si nevrute…care arunca la randul lui cuvinte pe care apoi si-as dori sa le poata lua inapoi, care iubeste cuvintele frumoase inlantuite armonios la momentul potrivit s.a. Si totusi….ma lovesc de superficialitatea oamenilor si incep sa mi fac procese de constiinta, sa initiez procese de remediere. Nu vreau sa folosesc anumite cuvinte doar pentru ca suna bine, nu vreau sa-mi exprim sentimentele in cuvinte…vreau sa le arat, nu vreau sa ma ranesc in cuvintele aruncate de oamenii din jurul meu, nu vreau sa cred ca prin “a spune” rezolv mai multe decat prin “a face”. Situatia sta in felul urmator…

 

Pe de o parte, sa vorbim despre cuvintele spuse degeaba. Cuvintele care….nu trebuie sa lipseasca si totusi prezenta lor e mai mult decat redundanta in anumite cazuri. Vorbesc despre cuvinte care vin din obisnuinta, atunci cand ar trebui sa vina din suflet, despre cuvinte care vin prea tarziu, atunci cand nu mai ai nevoie de ele, cuvinte care nu reusesc sa te faca sa te simti mai bine, cuvinte care nu reusesc sa vindece…cuvinte spuse degeaba. Acele cuvinte care-si pierd din incarcatura pentru ca nu mai sunt folosite cand si cum trebuie,  care ajung sa fie inutile, lipsite de sens si fara nici un impact asupra oamenilor, pentru ca oamenii au uitat sa le dea sensul si menirea potrivita. Ganditi-va la “te iubesc” “mi-e dor de tine” “imi pare rau” “imi cer scuze” “promit sa nu mai fac” “o sa fie bine” “n-am nimic” si altele din familia asta…..how many people say those…and really mean them?

 

Pe de alta parte, sa vorbim despre cuvintele care dor. Cuvinte care descriu adevaruri…adevaruri pe care le stii, dar pe care ti-e greu  sa le auzi in cuvinte, sau adevaruri pe care nu le stii, si nu le-ai face fatza. Sunt cuvintele care reusesc sa-ti sfasie inima, sa-ti darame sperantele, care-ti pot taia din avant si iti pot suprima entuziasmul. Cuvinte rele, sau spuse cu rautate, cuvinte negandite sau cuvinte intentionate, cuvinte care taie ca un cutit. In general sunt cuvintele pe care le regreti ulterior, pe care le-ai lua inapoi…si pentru ca nu poti, incerci sa le ajustezi cu un “imi pare rau” de mai sus….la fel de inutil. Din fericire, cuvintele trec la fel de repede ca si atunci cand au fost aruncate…iar cand e vorbe despre vindecarea ranilor de cutit, intrevine capacitatea noastra de a fi toleranti sau de a trece peste cuvintele reci,rele, dureroase, nervoase sau indiferente.

 

   Asa ca….pentru mine cuvintele raman…o unealta a comunicarii, raman indispensabile, si folosite in directia corespunzatoare, vor ramane cu esenta caracteristica si un gram de frumos in fiecare dintre ele. Nu mi-e greu sa spun “mi-e dor de tine” si nici un “te iubesc” atunci cand simt nevoia sa le spun, nu mi-e greu sa incerc sa ofer un zambet in loc de priviri si cuvinte aruncate la nervi, si mai ales..nu mi-e greu sa accept oamenii si sa trec peste cuvintele lor deseori taioase….pentru ca ele, cuvintele…raman la urma urmei…doar niste cuvinte.

Graba….

 Sa-mi explic iarasi absenta? Cred k nu e nevoie…..ocupatiile neuronului meu din ultima vreme sunt insusite fara nici un fel de problema de toti posesorii unei legitimatii de student!Dar a trecut ea si sesiunea….de fiecare data trece…pentru toata lumea..cel putin numeric:D!  E un sentiment asa placut de eliberare emotionala…de liniste, pe care il asociez cu multe alte chestii de care eu ma pot bucura in fiecare zi. E ca un pahar cu apa, cand simti ca nu mai poti de sete, e ca mancarea cand iti ghioraie matzele, e ca o raza de soare dupa ce ai inghetat de frig, ca mersul la wc dupa ce te-ai tinut o buna perioada de vreme, ca adevarul dupa ce ai tinut mult un secret, ca impacarea dupa o cearta indelungata, ca baia in piscina intr-o zi dogoritoare de vara, ca intinsul in pat dupa o zi intreaga de stat in picioare..ma rog…intelegeti unde bat nu? E acel sentiment cand astepti ceva ca sa fii linistit ..si intr-un final el se intampla. Frumoasa metafora pentru terminarea sesiunii nu ?:))

 

De fapt….postul meu abia acum incepe. Poate e legat de lucrurile astea mici, satisfactiile astea de care ma bucur in fiecare zi, dar cu siguranta porneste de la stirea mortii handbalistului Marian Cozma, ucis intr-un bar din Vezprem. O poveste cu un final prea rapid si prea trist, a unui om despre care se zicea ca era prea bun ca sa moara atat de devreme. Trist e ca mii de oameni mor asa in fiecare zi, oameni care nu merita, oameni care isi propusesera multe, oameni care nu au mai avut timp de multe.  Poate nu ii cunoaste o tara intreaga, poate nu primesc titluri de onoare post-mortem, si totusi se sting lasand in urma mii de lacrimi si oameni indurerati.  Ma intreb cati dintre noi realizam in momente de genul asta cat de scurta e viata si cat de inutil e sa traiesti din suparari, razbunari, regrete si cuvinte nespuse. Cat de pacat e ca nu stim sa iertam sau sa trecem peste imperfectiunile omului. Cati oameni isi traiesc prezentul asa cum e el si cu ce-ti ofera el, nelegandu-se de trecut sau nestaruind asupra viitorului…viitor care oricum te ia prin surprindere si te shocheaza de cele mai multe ori?

 Ma mai intrebam ce ar gandi, ce ar face oamenii daca ar afla intr-o zi ca mai au…sa zicem…3 zile de trait. Ar renunta la orgolii? S-ar impaca cu cei care le-au gresit? I-ar ierta? Ar suna pe toata lumea sa zica tot ce ar fi putut sa zica dar nu au avut curaj? s-ar inchide intr-o camera asteptand momentul? ar face toate lucrurile pe care si-ar fi dorit sa le faca toata  viata? ar plange pentru nedreptate sau s-ar bucura de timpul ramas? ar muri cu zambetul pe buze sau cu ochii plansi si inima plina de regrete?  Ar fi bine totusi nu?  Sa stim momentul…sa ne pregatim pentru el…..De ce 3 zile? Pentru ca mi-a zis cineva zilele trecute “in 3 zile mi-am nenorocit viata” …si se pare ca e de ajuns pentru multe. Nu stiu cum as reactiona exact , dar momentan as zice ca m-as duce sa fac bungee, as fuma iarba,as iesi cu toti prietenii si m-as distra si m-as asigura ca nu plange nimeni la inmormantare….

Voi ce ati face in ultimele 3 zile din viata voastra?

Post in sange cu garnitura de inceput de an ;;)

 Incep anul intr-o letargie totala!…Neuronu meu nu prea mai contribuie cu nimic…nu mai construim nimic…tre sa am o discutie serioasa cu el!! Nu de alta dar…nu e tocmai momentul potrivit !:D Asa ca..in speranta ca o sa am “flow” la ce o sa expun mai departe..imi urez “bun re-venit”  pe scena blogareasca pe 2009 si spor la scris!

O sa par ca o baba povestind despre comunism in postul asta !:D Deci…se iau in considerare revolta, melancolie, conservatorism….tot ce trebuie ca sa iasa bine…ca asa-i frumos! Impotriva cui revolta..ma intrebati? Hai k va zic..da’ mai incolo…

 Voi ce va aduceti aminte din copilarie? Eram zilele trecute la metrou si trecand o domnisoara pe langa mine, si lasand in urma ei o dara de parfum….am ramas cateva secunde pe loc incercand sa-mi dau seama de ce imi aduce aminte acel odor. Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata…dar..stateam acolo, facand adevarate exercitii de memorie….pentru ca in final sa ma luminez. Parfumul era asociat in minte mea cu o sufragerie modesta, transformata in sala de dans, cu mocheta pe jos si oglinzi de jur imprejur. Era sala in care atunci cand abia daca implinisem 5 ani, paseam pentru a ma exprima prin dans, pentru a arde cantitatile mari de energie pe care le aveam ca si copil si pentru a ma deschide catre ceva nou , f frumos. Nu stiu daca erau parfumurile combinate ale mamelor care stateau la usa privindu-si mandre copii sau doar parfumul profesoarei care pentru mine a reprezentat un model de viata….eu o sa ma limitez la a zice ca era parfumul acelei perioade…si mirosea frumos tare…

Copilaria mea se leaga strans de viata la tara!  mai bine de 3 luni pe an mi le petreceam acolo…si nu -mi pot imagina copilarie mai frumoasa k acolo:D!  Catarat in copaci, nave spatiale in copaci, paparuda cu apa pentru flori,  furat fructe si flori de la vecini, vanat de radasti (RĂDÁŞCĂ, rădaşte, s.f. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare neagră-castanie, masculul prezentând două mandibule puternice ca nişte coarne de cerb) construit telefoane din lemn, organizat concursuri,  jucat somatelea(aditional….ascuns in porumb, in gradina, in beci, in  pod, in copaci etc), facut fantani din cutiutzele cu otrava pentru soareci, jucat cu coca pentru gogosi, mers la camp, mers dupa iapa la izvoare (calarit:X), jucat carti , tomanap si “ce-ncape intr-un geamantan”,leaganul din lemn, mersul duminica la biserica si toate juliturile posibile…

Si aici incepe revolta…

 De fapt..regretul …ca viata la tara se pierde sau in general copilariile….se pierd! Cati copii mai au azi bunici la tara, cati se mai catara in copaci sau joaca ” tara, tara ,vrem ostasi”? Cati mai aleg jucatul cu masinutze in locul jucatului pe calculator…si cati se mai fluiera la balcon in locul buzz-uitului pe mess? Copii astia nu au julituri in genunchi si nici macar nu se mai sperie de bau-bau pentru ca probabil li s-a zis ca e ceva virtual, care merge omorat apasand tasta ctrl+delete. Nu stiu sa compuna, nu mai au imaginatie …si daca au depaseste pragul normal de SF. Nici makr desenele animate nu mai sunt credibile! Eu ma amuzam ore in sir cand un motan fugarea un soricel mai destept ca el…sau il contemplam pe dexter, the boy genious…sau vroiam sa fiu o powerpuff girl! Astia mici….hmm….astia se mai uita la desene animate?:-?? N-am de fapt nimic cu ei, ca nu e vina lor …e doar vina societatii in care s-au nascut…si spre binele lor… s-au si adaptat….

Deci..sa dam vina pe societate…sa dam vina pe tehnologie ca ne transformam usor usor in niste robotei care uita sa-si mai traiasca viata….cum trebuie. App de asta…Ati auzit ca au facut astia Bucurestiul virtual? S-au format adevarate comunitati virtuale…lumea petrece..merge la film..se plimba…totul virtual! WHY?! Da-ti-mi un singur motiv bun pentru care as opta pentru oricare din activitatile alea virtuale cand pot sa le fac..for real ! Bucurestiul arata destul de frumos zic eu live….(totusi as scoate cateva mii de masini din trafic …:D)..deci..hai sa spunem ”NU” unui viitor sedentarism! Mess-ul ? l-as desfiinta !! (eu impreuna cu altii cu care am pornit revolta..desigur) in ciuda faptului k momentan sunt dependenta de el !! Ok …hai sa punem altfel problema ca sa nu fiu inteleasa gresit:)) Ii gasesc utilitatea..bineinteles…si probabil ca nu m-as putea lipsi de el total…insa as putea spune k mi-as dori sa nu fi existat! Suntem dependenti de statusuri cat mai frapante…de poze smechere la avatar, suntem cat se poate de liberi si deschisi in orice conversatie..pentru ca ni se permite…credem ca jumatate din lumea din jurul nostru ne sunt prieteni doar ptr k ii avem in lista noastra de mess..si interpretam cuvintele cum ne suna noua bine..pentru ca sunt lipsite de intonatie!! Nu se mai cer numere de telefon..se cer id-uri de mess…pentru ca vb aia…de ce sa te balbai la telefon cand poti sa ai o discutie cursiva si inteligenta pe mess nu? Comod..si moca…n-am ce zice…dar ce-ar fi sa ne intalnim sa discutam ca oamenii normali? ;;) sunt sigura ca multi oameni au multe lucruri de spus si inca inteligente…pakt ca au probleme de exprimare….:D

Inchei vesel…nu pentru ca as avea motive serioase( e sambata noaptea…si stau degeaba..am un deal de proiecte care abia ma asteapta sa le intretin..si se apropie si sesiunea:-J) insa dau astia de la 2 baieram si imi vibreaza tot patul pe bituri care mai de care mai dubioase )

Zambesc si las spre contemplatie….Noapte buna!

Last..but not least

 So..hohoho..am ajuns si la ultima zi din an. Greu de crezut cum trece timpul asta, si ajungi iar la seara de revelion (pentru care..btw…nu am nici o simpatie, dar pe care o sarbatoresc k tot omu…ca asa i frumos) Asadar….ca in fiecare an, nu mi-am facut absolut nici un plan pentru aceasta seara “magica” dintre ani, fiind sigura ca in ciuda opunerii mele  fatza de petrecerile banale din fiecare an, planurile vor veni singure la mine. Si ele au venit! Locatie este, oameni cu care sa ma distrez este, am auzit ca s-a luat si bautura ..deci este, am fost si mi-am luat ceva de imbracat, m-am tuns ca pentru sfarsit de an asa (si chiar am fost multumita:-|:)))….asa ca….cred k o putem pune de o petrecere:D Imi lipsesc ochelarii de la bamboo de care m-am tinut cateva luni sa i cumpar(si cand m-am hotarat io..nu mai aveau :-J) Dar trecand peste detaliile astea tehnice, strans legate de intrebarea: ” u unde faci revelionul?” sa nu uitam ca se incheie un an, bun sau rau cum o fi fost el, si incepe altul, bun sau rau…cum o sa fie el. Eu am un ritual asa…de care imi place sa ma tin in fiecare an. Imi pastrez cateva minute bune pentru mine asa, in care ma gandesc la toate lucrurile frumoase care s-au intamplat pe parcursul anului ce se termina. La sfarsit trag o linie…si apreciez..cam cum a fost anul, compar cu alti ani, si daca nu suna bine….imi promit k urmatorii vor fi si ma buni. Ma simt foarte bine facand asta, pentru ca…desi iti tot spui ca tot anul nu ai facut nimic, la prima retrospectiva realizezi k nu a fost chiar asa. Am zis k n-o sa scriu asta pe post, dar sper sa inspire si pe altii sa-si faca listutza de realizari. So..here we go..anul 2008 a fost cam asa:

- am inceput in forta cu prima sesiune, care m-a terminat psihic, dar m-a facut si sa realizez multe chestii legate de capacitatile mele de acumulare de infortie:D

- am schimbat prefixul, cu tot cu depresia atasata de ea. damn…i’m getting old!!

- Am avut primul meu job, primele 6 ore pe zi,cu fatza intr-un calculator, primul salariu si prima tzeapa:D ….n-o sa intru in detalii!

- am avut primele show-uri cu trupa(la antena 1, city mall),primul meu battle individual ..si zic eu ca m-am dezvoltat binishor in ceea ce priveste dansul

- am iesit pentru prima data din tara, am descoperit k am rau de avion si cel mai important…am vazut Belgia…si am papat cioco de la mama ei

-am terminat primul an de facultate integralista;;)

-am ajuns de doua ori la mare, am fost si la liberty parade…asa k sa stiu sa nu ma mai duk altadata, m-am dat cu atv-ul..etc

-am inceput anu 2 cu mai multa distractie si mai multe petreceri decat primul an:D

-mi-am luat ghete timberland roz:D:D:D:))

- am cunoscut o gramada de oameni interesanti pe tot parcursul anului si  mi-am facut noi prieteni de care ma bucur enorm(va iubesc bah:D)

- am participat la prima actiune de caritate  prin dans, dulciuri, hainutze si un zambet pe fatza copiilor care nu au parte de ele atat de des k noi

-  am fost cu colindu….si ne-am distrat a dracului de bine:D

- mi-au venit dracii de bucuresti in vizita in galati :X:))numai noi stim ce a iesit

 

     Asta a fost asa in mare….sunt sigura ca am scapat ceva printre randuri, si sunt sigura ca au fost mult mai multe momente frumoase, de care o sa mi aduc aminte la momentul potrivit. Deocamdata, trag linie….si imi fac promisiunile pentru anul ce vine.  Astea nu le zic…insa sper sa fie scrise pe listutza de realizari de anul viitor. Inchei cu voie buna si spirit vesel…va urez un an asa cum vi-l doriti voi, distractie frumoasa de Revelion, orice ati face….si cel mai zambaretz “La multi ani”  de pe anul asta !! :D

hai la anu’ si la multi ani!:))

Is the season to be jolie…shalalalalalala!!!

Mare nebunie mareeee!!S-au aprins beculetzele pe bulevardele din Bucuresti, au inceput concertele si evenimentele de caritate, magazinele sunt burdusite de sclipiceli, mosi craciuni si bradutzi…..ce mai…eu zic k vine Craciunu:))!!Ce i drept n-am intrat inca in “the Christmas spirit” asa, dar banuiesc ca ala vine pe parcurs! Plus ca toata forfota asta imi creaza o stare de neliniste pozitiva ..daca o pot numi asa, si ma inspira sa-i scriu lui Mos Craciun(zic eu ca 11 decembrie e o data buna pentru a-mi exprima dorintele de Craciun! )Inainte de scrisorica catre moshu’ tre sa fac o paranteza! Ati observat si voi ca in perioada sarbatorilor apar din ce in ce mai multe cupluri? E de inteles necesitatea de afectiune si comfort, mai ales in momentul trecerii intre ani, cand e musai sa fii romantic si sa te pupi, insa refuz sa fiu de acord cu ipocrizia si mai ales cu modalitatile disperate de imperechere! In fond….sarbatorile insemna mai mult decat atat nu?  Revenind….aveam un task de indeplinit si …sper ca Moshu’ s-a pus la punct cu tehnologia si ajunge si pe blogul meu! It’s been a while….but…here we go…

     Draga Mos Craciun,

Am asteptat 20 de ani pana sa-mi fac curaj sa-ti scriu prima scrisoare. Mereu am avut atatea sa-ti spun, iar acum cand sa-mi astern gandurile adunate pe foaie, gresesc ca un copil in prima lui scrisoare catre tinuturile lui Mos Craciun. Am sa incep cu regretele. Imi pare rau ca nu existi! Imi pare tare rau ca esti doar o poveste cu care se intretin milioane de copii si care m-a inveselit si pe mine la vremea mea! Mi-ar fi placut sa cred mai tare si mai mult timp in tine! Era un sentiment frumos….Mi-ar fi placut ca un copil sa spere cu adevarat ca atunci cand va fi cuminte, va veni Moshul tocmai din Laponia, va intra pe geam si-i va lasa cadourile pe care si le doreste acolo sub brad, unde e primul loc in care isi arunca privirea in dimineata de Craciun.  O sa continui cu multumiri totusi…Iti multumesc totusi ca existi ca si concept.  Esti o bucurie pentru multe suflete in fiecare an, si esti un cadou tu insuti prin notorietate. Asa cum e normal..nu pot termina o scrisoare catre Mos Craciun fara sa zic ca….am fost o fetitza cuminte anul asta, si sper sa treci si pe la mine.  Mi-as dori sa aduci multa voie buna si mai multe zambete cat sa le daruiesc celor din jurul meu.  Vreau sa-mi vad familia si prietenii fericiti si bucurosi de prezenta ta!  Toate impachetate cu funda rosie si ingramadite sub bradul de acasa de la Galati ! Anul asta o sa vreau sa cred in tine…si stiu ca  vei citi scrisoarea ce a intarziat atat timp sa apara! Craciun fericit, Moshule!

Cu drag,

Andreea

P.S:  Rog Metrorex-ul sa binevoiasca sa dea drumu la scarile rulante de la “1 Decembrie”. Multumesc!:D

P.S2: Pentru gasca nebuna, sa stiti ca nu uit!! Pe 27 va mutati fundurile alea de tarani de Bucuresti la Galati:)))!! hevi lăăăăăv!!!

Auto-critica

 Pentru ca tot se poarta…..astazi facem asa o mica analiza, nu de buna-voie, ci pentru ca trebuie(si hai ca e si buna la blogul omului)! Am primit leapsa de la Rere, leapsa ce consta in scoaterea la iveala a catorva defecte ale noastre. Limita inferioara era 20…so…..here we go:

1. Vreau sa fac mai multe lucruri marete in aceelasi timp, si de aceea…de multe ori, nu fac nici un lucru bine! In cel mai fericit caz…ma apuc doar de unul…pe care oricum nu-l fac grozav si raman cu regretul ca nu le-am putut face si pe celelalte!
2. Pornesc toate actiunile cu foarte mult entuziasm..care se pierde usor usor pe drum (asta se trage si de la zodie:D) pana cand mi se taie elanul de tot…si renunt!
3. Am prea mult incredere in oameni…si spre [ne]fericirea mea…mai si inspir incredere
4. Analizez lucrurile,oamenii si situatiile mult prea mult! Nu actionez niciodata din instinct, ci doar dupa ce mi-am facut un plan (la mine ” follow your heart” nu se aplica)
5. Nu pot sa strang bani ! Am incercat….de mai multe ori….in mai multe feluri Can’t help it ….am “a thing” pentru a cumpara prostii cu orice ban din buzunar
6. Sunt foarte selectiva cand vine vorba de baieti. Ma urasc pentru asta si incerc sa ma vindec!:D
7. Sunt foarte realista si pragmatica. N-o sa vad niciodata norishori roz atunci cand situatia e fara scapare ..si nu-mi place sa fac cadouri care nu sunt practice(sau sa primesc…fie vorba intre noi:D)
8.  Sunt posesiva, competitiva si perfectionista…le-am pus toate trei pentru ca traiesc intr-o “armonie” perfecta
9. Merg pe principiul “las’ ca trece” asa ca aman controalele la doctor atat cat pot
10. Las haine si lucruri imprastiate…si in cele mai naspa cazuri, nici nu le mai gasesc:D
11. Nu mananc ciorba, spanac, urzici si stevie (nu stiu daca e tocmai un defect pe care il regret…dar..mama mea s-ar bucura foarte tare sa stie ca am recunoscut lumii intregi lucru asta) 
12. Nu stiu sa gatesc si nici nu gatesc !(exceptie fac :floricelele, omleta si..rar…cartofii prajiti:D)
13. Calc stramb..inspre exterior….so…imi stric toata incaltamintea :-J
14. Citesc greu…asta pentru ca gasesc cu greu o carte sa-mi placa cu adevarat
15. Nu obisnuiesc sa dau telefoane la bunici sau la rude mai indepartate decat foarte rar(shame on me!!!!)
16. Vorbesc mult si tare !!:D
17. Ma supar foarte greu si iert prea repede
18. Cateodata sunt prea lenesa, dorm prea mult si astept ca lucrurile bune sa vina de la sine(cata naivitate!)
19. Ma plictisesc teribil cand stau degeaba, si imi doresc plictiseala cand nu apuc sa stau un minut
20.  Nu reusesc sa ma tin de curele de slabire…+mananc seara si mananc dulciuri !

 

M-am oprit aici…desi cred ca as mai fi putut continua. Ca sa folosesc o vorba manelista asa…sa le mai lasam si la dusmani )))) In orice caz…dau leapsa mai departe lui Ady si Teodorei (mi-a luat ceva pana sa o scriu cum trebuie) Hai la auto-critica toata lumea…Adunaaaaarea!!!!

Carelessness…

 M-am saturat sa imi pese ! Imi pasa prea mult…sau imi pasa mai mult decat le pasa altora! Astazi sunt revoltata …astazi vreau sa fie altfel! Vreau sa ma trezesc cu o atitudine de “mi se rupe”, sa zambesc ironic si sa imi inchid telefoanele. Sa nu ma duc la scoala, si sa vizionez  n filme pana adorm la loc. Sa nu ma gandesc la prietenii pierdute, la oameni pe care nu i-am mai vazut de mult sau la oameni care nu se mai lasa vazuti de mult. Astazi nu mai plang fiindca oamenii dragi ma dezamagesc, pentru ca oamenii dragi nu mai au cum sa ma dezamageasca…nu-mi mai pasa! Astazi nu mi se frange inima cand astept un telefon, sau o vorba frumoasa…pentru ca nu le mai astept! Astazi pot sa fiu certata cu cineva, fara sa ma invinovatesc, fara sa caut motive de impacare…nu mai urmaresc impacarea! Astazi nu sunt singura,sunt disponibila! Astazi pot sa spun “Nu” fara nici un fel de regret…pentru ca nu mai pot simti regretul! Astazi sunt ”liniara”..plata…ca multi dintre oamenii din fiecare zi! Astazi nu ma agit, nu lupt, nu cersesc iubire, nu spun “mi-e dor de tine”, nu urasc!  Astazi…nu-mi pasa!!!!

   Sunt aici…inca asteptand ziua de astazi…!Mi-a iesit bulina rosie pe obrazul stang…prietenii stiu de ce …si nu e de la frig !

Read and learn…de la mine citire!!;;)

Ehee…voinicii mei…ce ne-am face noi fara oameni despre care sa scriem pe blog? Si subiecte gasesti in fiecare zi…trebuie doar sa gasesti o maniera placuta sa le expui. So….zilele trecute vorbeam cu cineva despre cum ca nu exista bine sau rau, frumos sau urat…decat din perspectiva noastra. Cu alte cuvinte…e frumos ce-mi place mie, e bine ce-mi face mie bine..si ..asa mai departe. Asa ca..pornind de la ideea asta…sa vorbim de ce imi place mie…sau de ce nu-mi place mie, ca tot veni vorba.  M-am amuzat copios azi pe la metrou..si de aceea postul vine ca un fel de sfat…da..hai sa-l numim asa….sfat. Si ca sa nu se simta nimeni jignit..uite….cream un personaj …o sa-l numesc Gigel…caruia ii scriu aceste sfaturi(ca..el..sfatul…este de fapt mai multe:))):

- Draga Gigele…te rog..nu-ti mai intinde parul cu placa!!! Ok ..am inteles..e un trend…poate unor fete chiar li se pare kul, dar sa stii ca…naturalul da bine de cele mai multe ori. In plus…am auzit k strica parul…si n-ai vrea asa ceva nu? N-a zis nimeni ca un barbat chel la 30 de ani nu e sexy…. insa eu vreau doar sa evit o depresie de-a ta cand iti vei da seama ca…podoaba ta capilara a fost distrusa de o bucata de fier incins;;) Ce zici…trecem la un look natural?

- Spune NU pantalonilor stramti!!! (a se citi foarte stramti…conici) Eu una n-am nimic cu stilul tau vestimentar..insa..unii oameni s-ar putea sa te perceapa ca fiind…ei bine…gay! Stiu…nu-ti pasa tie ce zice lumea ..dar, gandeste te la procentajul de femei agatate de tine….Vorba cantecului  : “low,low,low,low” !!

- Ti-a zis cineva ca ciocatele sau pantofii ascutiti sunt kul? Nu? Asa crezi tu? Imi pare rau sa-ti daram universul feeric in care traiesti…dar…n-o sa te aplaude nimeni pentru alegerea facuta ! Si daca nu ti-a zis-o nimeni pana acum…a fost din bun simt…:D! You’ve got the baddest boots on the boulevard man!!

- Trebuie sa-mi promiti ca nu ai sa mai asculti vreodata PEPE in autobuz!!! Trecand peste faptul ca exista in tine aceasta latura plina de pasiune si acest spirit latin….iti recomand niste piese straine….! Pe bune..chiar s-ar putea sa sune mai bine ca Pepe…(nu promit niimk:)))) Pana atunci…incearca niste cascutze din-alea de se baga adanc in ureche..sunt bune si pentru tine….si crede-ma..sunt bune si pentru cei din jur !!:))

- Gigele, replicile tale de agatat n-o sa functioneze niciodata!! Trust me!!! “ce faci gagica?”, ” Moama, ce buna esti” sau ” frate..ce gaoaza” nu cred ca au acelasi efect pe care ti-l imaginai tu! Da stai linistit…mai poti incerca,poti reformula…ca de-aia ai facut scoala…foloseste si tu metafore, hiperbole…de-astea..si poate intr-o zi o sa iesi din randul celor care nu primesc atentie! Succes si minte limpede iti doresc!:D

   Daca vi s-a intamplat sa va regasiti in cazul lui Gigel, nu va temeti…e doar parerea mea! Ganditi-va ca exista pe putin alte 21 milioane de persoane in tara asta care ma pot contrazice! Unii s-ar putea sa nu o faca…dar ce conteaza nu?:))  Stay toon….sfaturile nu se opresc aici! Gigel…trebuie sa devina cizelat…macar aici ..pe blogul meu !

  C’ya !!

scrisoare deschisa…

Dragul meu,

Ma chinui de mult sa-ti scriu aceste cuvinte si nici acum nu stiu cum sa le astern pe foaie.  Nu stiu daca ai observat comportamentul meu distant din ultima vreme, insa acum e momentul sa-ti spun ce am pe suflet!

Nu cred ca ne mai putem vedea! Esti prea schimbator…nestatornic pentru mine! La inceput ne era bine impreuna, zambem in fiecare zi atunci cand erai de partea mea…dar de o vreme, te-ai schimbat. Sau poate am mai crescut eu…si am inceput sa realizez! N-ai inteles niciodata ceea ce imi doream cu adevarat…sau poate ca nu ai vrut sa intelegi! Imi dau seama de atatea lucuri acum….Cand aveam nevoie sa stai, sa zabovim..mereu fugeai de mine, mereu erai grabit…iar atunci cand asteptam ceva cu nerabdare, intotdeauna ajungeai tarziu, cateodata prea tarziu..!Mereu eram in intarziere din cauza ta sau pierdeam momente frumoase…mereu cu tine simteam ca nu-mi ajung orele sa mai fac nimic!Sunt lucuri pe care nu ti le-am zis niciodata pentru ca…credeam ca sunt speciala pentru tine, dar se pare ca nu…ma tratezi ca pe oricare alt om in drumul tau!  Nu pot sa schimb faptul ca tu m-ai facut ceea ce sunt azi..si datorita tie am ajuns aici..si asa, dar trebuie sa intelegi….tot tu ma imbatranesti cu fiecare zi!

Asa ca…dragul meu TIMP….scrisoarea mea..e de despartire! Am trecut prin multe, mi-ai vindecat multe rani…probabil ca imi va fi greu sa te uit vreodata, dar….te rog, nu ma mai cauta!! E mai bine asa….

 Iti vorbesc pentru o ultima data, te sarut..si-ti doresc numai bine. Sunt sigura ca vei gasi fericirea….ai tot timpul din lume…..

Cu drag,

a ta mica trecatoare prin viata….

Somn usor…!!

Visez mult!! Si nu ma refer la visatul cu ochii deschisi, desi trebuie sa recunosc ca si asta  face parte din activitatile mele zilnice. Deci..vorbim strict de visele alea din care te trezesti zambind, sau tremurand, speriat sau nelinistit. (iubesc momentul cand realizezi ca nu a fost decat un vis..o fi ok?:-/) Oook…toata lumea viseaza..si inca mult, insa eu ma mandresc cu faptul ca mi le si amintesc dimineata pe majoritatea dintre ele. Si pentru ca in majoritatea diminetilor ma trezesc cu pofta sa povestesc ceea ce am visat si mai ales pentru ca zilele trecute visasem ca ne-au furat tot de pe hol si cand m-am trezit m-am dus direct sa verific, m-am gandit ca ar fi interesant sa dezvalui unele dintre cele mai tampite vise ale mele. Cine stie, poate se gaseste cineva sa mi analizeze subconstientul :->. So..iata topul celor mai tampite vise ale mele de pana acum:

 

1. Sfarsitul lumii. De departe cel mai controversat. Imi amintesc ca devenisem un fel de Nostradamus dupa ce le povestisem prietenilor mei, insa visul in esenta lui asa…era foarte comic:)). Deci…pe scurt, o poveste infricosatoare cu intuneric, cautat familie, icoana cu un Iisus mutilat si sangerand, lume la balcoane asteptand finalul, mingi de foc pe cer si final “tragic” in care un nene vindea lumanari spunand “ Ia lumanarea, 5 minute pana la sfarsitul lumii..ia lumanareaaaa!!!” (v-am zis ca sunt tampite)
2. Sfarsitul lumii 2. Daca prima data visul cu aceeasi tema avea o latura intunecata si chiar inspaimantatoare, de data asta…o sfarseam bine tare:)). Ce-i drept imi amintesc ca eram speriata, asta pentru ca toti din jurul meu erau straini si nu intelegeam ce se intampla. Toata actiunea se desfasura pe o campie mare, verde unde ajunsesem cu totii  (nu stiu cum) si unde se zvonea ca vom petrece ultimele momente inainte de “sfarsit”. Si iata ca in visul meu au aparut ca in desene animate note musicale dansand pe campie,muzica, oameni fericiti si voie buna. Inca nu m-am lamurit…oare sa fi fost momentul ala de din-aintea mortii cand iti trece toata viata prin fatza ochilor? Damn..i must have had a joyful and animated life…!!:))
3. Valuri.  Face parte din categoria “vis de fiecare noapte”. Ajunsesem sa-l numesc asa la un moment dat dupa multe nopti in care ma feream de valuri ucigase, tsunami etc. Visele erau simple, dar niciodata la fel.(si niciodata nu ma inecam). Cert e ca in toate exista acea teama ca valul ma va inghiti, si chiar vedeam un val urias venind peste mine de fiecare data. Cateodata ma mai urcam pe bloc, mai alergam sa nu ma prinda….cred k a functionat pana acum..de nu m-am inecat:-J
4. Paru’ lu bunik’mea.  In ciuda aparentelor..nu bunik’mea e personaj principal in visu asta, ci eu. Tre’ sa recunosc (desi am facut-o si la vremea respective) ca am visat intr-o seara ca ma sarutam cu cel mai bun prieten al meu. Mari controverse ce a mai starnit si visu asta….am fost acuzata de dorinte refulate si alte tampenii :-@ Common….nici macar nu saruta bine ))))) ( cu scuzele de rigoare pentru persoana in cauza…stii u cum e cu visele:)) Interesant a fost ca ne sarutam in casa la bunik’mea, care s-a trezit la un moment dat si a venit cu paru’ dupa noi J). Morala: daca o faci, fa-o cu cap..nu in casa la bunik’ta/:) )
5.  Mama si mafiotii. Pentru foarte multi dintre copii, mama este cea mai gingasa si dulce persoana din lume. Ei bine…pentru mine la varsta (in jur )de 12 ani, visul cu mama a fost in felul urmator: O pelicula alb-negru; eu alergand cu mama de mana pe niste strazi inguste; mama speriata uitandu-se mereu in spate; mama se opreste si ii apare in fatza un om imbracat tot in negru si cu o mitrliera in mana; mama pe jos, plina de sange. M-am trezit din somn plangand atunci, desi visul fusese chiar misto ). Ma intreb..oare eu de ce nu mor niciodata in visele astea?:))
6. Fobie? Imi plac filmele de groaza…sunt fan chiar si nici pana azi nu-mi explic cum am putut sa am cosmar de la filmul The Grudge!! Poate pentru ca m-am uitat la el singura, noaptea tarziu …dar oricum….nu e mare lucru de povestit: maimutoiu ala din film imi tragea patura, eu trageam de ea inapoi, eram cacata pe mine de frik, a mai scos si sunetu ala specific si m-am trezit de 3 ori mai speriata decat fusesem in vis. Asta e..astept continuarea visului ca a aparut The Grudge 2:)))
7. Soap opera.  Nu, nu ma visam casatorita cu Jose Armando si  nici in locul Thaliei, insa imi aduc aminte ca, pe la nu stiu ce varsta, ma uitam la o telenovela “ La locura de tu’amor”.(genul de telenovela cu multi draci rebeli intr-un colegiu). Ei… asa de tare ce ma marcase telenovela asta, ca intr-o seara am avut un intreg shooting la un episod….m-am certat cu parintii, i-am furat prietenul prietenei, m-am paruit cu aia…normal..telenovela style (toate personajele fiind din film..evident)….NU mai comentez nimic aici…:-|
8. The man of my dreams. Desi nu erau Sanzienele si nici nu-mi pusesem busuioc sub perna (ca asa spune traditia), imi amintesc ca intr-o seara l-am visat pe barbatul visurilor mele!! Tampit nu e faptul ca l-am visat..ci faptul ca pe parcursul visului nu i-am vazut deloc fatza…dar..m-am trezit asa implinita si asa convinsa ca el e “the chosen one” incat ce mai conta? Ce naiva eram nu?:))We had lots of fun…imi amintesc ca era blond….so “Man of my dreams”….give me a call:))

 

 

Cm atat imi amintesc acum. Visele astea is ca bancurile….azi le auzi, iti plac si a doua zi nu le mai stii. Dar unele raman sa le povestesti la nepoti si la vecini, ca vorba aia ….daca nu le povestesti se adeveresc !! In spiritual acestei zicale…renunt la a-l mai gasi vreodata pe individual de la punctul 8. dar urez tuturor(inclusive mie) o noapte calma si vise placute !!