Ep. 4: Fuga de la Cedar Point

 Aflandu-ne in contextul in care eram, evadarea noastra nu putea fi altfel decat ca in filmele americanesti. Bine..nu aveam planul evadarii tatuat pe spate sau ceva…..ok..nu aveam nici makr un plan bine pus la punct…noi stiam doar ca vrem sa plecam:))) Al nostru Voicu deja sfidase autoritatea Cedar Point si plecase de vre-o saptamana in Atlanta, Razvan avea si le de gand sa plece sa mai petreaca zile prin Detroit…..eu si Oana aveam contractu pana pe 7  si vroiam sa ne indreptam spre NY..iar Ovidiu si Victor….ei bine..ei nu aveam contractu pana pe 7…dar…l-au facut sa fie pana pe 7:))  Asa ca planuisem evadarea asa….pe 6 ultima zi de munca, pe 7 dimineata ne facem process out ul, ne mai plimbam prin parc si plecam toti 4 pe traseul pe care l stabilisem deja( au fost multe discutii….la un moment dat vroiam sa ajungem in Miami ))) doar 20 de ore de condus pana acolo….realizabil nu?:)))  Toate bune si frumoase..pana cand au aparut problemele: pe 7 nu puteam pleca pentru ca era Labour Day si trebuia sa muncim…ok plecam pe 6; pe 6 nu puteam pleca pentru ca era duminica si nu se inchiriau masini…ok plecam sambata; si asa am ajuns joi dupa ce-am terminat munca..la concluzia ca nu mai putem astepta….plecam vineri )) eh si planul nostru dupa ce ne dadeam demisia era sa ne plimbam prin parc, sa ne mai dam prin toate ride urile si sa salutam toti romanii…insa din nou….socoteala de acasa nu s-a potrivit  cu cea din …parc:)) Managerul baietilor le-a dat 4 ore sa se decazeze si sa paraseasca incinta, asa ca bagajele au fost facute in cea mai mare viteza, urcate in masina, timp in care eu si Oana (care mai aveam permisie de 24 de ore:))) am adunat mancare de pe la romanii din parc care lucrau la Foods…si dusi am fost!! …plecati fara regrete din locul care ne-a mancat splina (mai mult mie ) timp de 2 luni )) Nimeni n-a stiut ca plecam..si mare a fost mirarea cand s-a aflat ca am avut curajul sa ne dam demisia …..Cedar Point legends:)))

Pentru ca tocmai castigasem cateva zile pentru road trip-ul nostru, am deviat de la traseul initial si am hotarat sa mergem in Pittsburgh,Pennsylvania, la Vlad, prieten de-al baietilor (Victor si Ovidiu), unde ne-am petrecut cele 2 nopti ce au urmat. Si aici am intrat in spiritul cu adevarat americanesc. Cu strazi pline de studenti pusi mereu pe distractii si beute, Pitssburgh-ul e un orash -campus universitar. Un fel de Regie la o scara mai mare si din punct de vedere al intinderii si din punct de vedere academic. Aici am urcat in “Cathedral of learning” ,cea mai inalta cladire de invatamant din lume, care nu si dezmintea numele…si te intampina exact sub forma si arhitectura unei catedrale (am asemanat-o cu cladirile din Harry Potter:))) + sali de seminar la etajul 36 si biblioteci ce se intindeau cat tot ASE-ul la noi.

Nu puteam pleca de acolo fara sa mergem la un college party, cu scenariul exact ca in filmele de care ziceam la inceput.  Se iau subsolul unei case, un cd-player si niste boxe cat sa se auda tare, multa bautura si oameni foarte veseli si primitori (prea veseli si primitori dupa o perioada) care jucau tot felul de joculetze cu bautura (in caz k le trebuia vreun motiv sa bea:))) Si trecand peste cele cateva remarci la adresa romanilor. la care noi le-am raspuns in aceelasi spirit haios, ne-am bagat si noi la joculetze si la modul lor de interactionare. Mare greseala! ei aveau antrenament si experienta )) A doua zi ne-am delectat cu o masa la Five Guys, unde se spune ca ar fi cei mai buni burgeri din America . Nush dak sunt cei mai buni ca nu am mancat foarte multi….dar cu siguranta au avut nota 10 din partea noastra Experienta Pittsburgh a continuat cu mult shopping si film :Final Destination 4-3D…..dupa 3 zile petreceute aici ne-am urnit iarasi spre alte locuri de descoperit…..

P.s: am uitat sa va povestesc despre Şopârl )  el a devenit mascota noastra in excursia asta, dupa ce nu l-am mai gasit pe Vasile nici in ziua de astazi nu stim ce s-a intamplat cu bietul Vasile, dar cu siguranta i-a placut mai mult acolo…si a decis sa ramana.  L-am adoptat pe Şopârl dupa ce l-am gasit eu prin parc, cand ma intorceam de la munca in ultima zi. Ne-a insotit in excursie mult timp, de pe bordul Evei ( o Hyundai Sonata de toata frumusetea..am botezat o Eva) pana cand….a suferit un accident! Detalii…intr un post viitor…:D   

Next:  Ep. 5:  Casa Mica Alba si teribilul Niagar

Ep. 3: Vasile la CHICAGO!!!

Dupa deviza…”cini mămicâ acolu?”..personajul din prima poza este ….Vasiiiiileeeee!!! Nu as putea sa va zic exact de unde a aparut el si cine l-a botezat asa (cred k victor ) dar cert e ca a reprezentat mascota noastra in timpul excursiei la Detroit si Chicago…si toate filmarile au fost facute gen….”vasile in downtown Detroit-scena2, dubla1″:)))

si excursia a inceput asa….ne pregatisem de cateva saptamani, hotarasem unde, cum mergem, cand ne luam libere, cand inchiriem masina, la ce ora plecam….si desi am intampinat oarece probleme mai ales la luatul de zile libere, toata gasca clinic doctor s-a urcat intr o Toyota Camry si a plecat la drum:D drumul a decurs cum nu se poate mai bine….90% autostrazi, 3 soferi..conduceam cu schimbu (eu ..ovidiu si victor)…muzica romaneasca bubuia boxele si n-am lasat cele cateva iesiri ratate de pe autostrada sa ne strice buna dispozitie! se mai intampla …sa dam vina pe GPS :-”

Prima oprire a fost micutzul orash Detroit, Michigan.  Dupa ce ne-am amuzat copios de intrarea in centrul orashului, care era f brusca si eu am asemanat-o cu vederea Townsville-ului din Powerpuff Girls:))), am incercat sa nu iesim in evidenta ca si turisti….stiti voi…keep a low profile. N-am reusit!! ar fi fost un pic cam greu sa nu fim remarcati ca fiind singurii albi din intregul orash …sau singurii inarmati cu cate 2 aparate de fotografiat,genti si camere de filmat …si sa nu mai vorbim de entuziasmul emanat la fiecare cladire inalta vazuta sau orice airtrain care trecea )) Dragutz acest Detroit, aflat sus in top la capitolul-> rata criminalitatii, cu o priveliste superba asupra Canadei, pe care o vedeam la o aruncatura de batz (de fapt..la o plimbare scurta cu vaporashul), cu cele cateva cladiri inalte,dar impunatoare si cu trenuletzu ce la noi merge pe sub pamant si la ei face turul orashului frumos suspendat si colorat.

Seara ne-am petrecut o in compania celor mai veseli si mai primitori oameni din Detroit, o familie de romani, rude de-ale lui Razvan, care ne-au intampinat cu cea mai buna mancare pe care o vazuse gura noastra in ultima luna….La 5 Cuie! Asa scria pe  bucata de lemn atarnata deasupra terasei unde am baut,mancat si depanat povesti vreme de cateva ore cu noii nostri prieteni, stabiliti in America de cativa ani buni, fericiti cu modul lor de viata si de opotunitatea pe care le-a oferit o viata. Am vorbit de familie, de oportunitati, de mancare, de munca la Cedar Point, de femei, de dor de casa si multe ce-au mai fost…ca tare ne mai mergea gura odata adusa bautura pe masa ) A doua zi am fost binecuvantati cu o alta masa romaneasca, in casa altor prieteni romani, si ei incantati sa vada fetze proaspete de Romania si dornici sa le auzim povestea….din pacate, in dimineata aia…nu ne-am lungit prea mult,am pornit iar la drum!

Din fericire, insa….am pornit la drum spre Chicago!! Cea mai mare desfatare a ochilor mei a fost sa ajungem pe inserat in orashul Chicago, Illinois…..atunci cand toate luminile s-au aprins si se reflectau in frumoasa bila din centrul orashului.  in seara aia n-am facut decat sa stam, uimiti de ceea ce vedeam, minunati de locul in care am ajuns si apoi sa mergem sa mancam la “The little Bucharest”-restaurant romanesc, undeva la periferia orashului. A fost o adevarata schimbare de mediu sa ne infruptam din mamaligutza cu branza,sarmalele si ciorba de burta, uitandu-ne la stirile Pro Tv(unde la un moment dat i-am vazut pe astia de la mine din trupa la Callatis:))) Si am continuat sa ne minunam si a doua zi de arhitectura impresionanta, cand am facut turul orashului intr-un vaporash,cu tour guide si cu tot tacamul. Si nu puteam sa trecem prin Chicago fara sa urcam in…Sears Tower, a 3-a cea mai inalta cladire din lume! Si credeti-ma…..lumea chiar se vede altfel de la etajul 103 al unei cladiri….si mai ales..din platformele de sticla care ieseau din cladire! ….doar sticla si …mult pana jos ! Genial !

Am plecat de acolo intr-o melancolie totala….nici unul din noi nu vroia sa paraseasca acest frumos orash..si mai ales..nici unul dintre noi nu vroia inapoi la munca la Cedar Point! Lui Vasile i-a cam placut in Chicago…si pentru mine una…inca ramane cel mai frumos orash pe care l-am vizitat! Ne-am mai balacit in fantanile din Millenium Park, am mai stat linistiti, intinsi pe iarba,contempland inca o data luminile….si apoi…am plecat de unde venisem! Zilele libere se terminasera….la 5 dimineata am ajuns inapoi …rupti..copti de somn (traiasca Victor ca ne-a adus acasa:))) ..si la 9 eram la munca! dar….vorba aia …”Andreio…neam de neamu tau n-a vazut Chicago! ”   and i did….!

Urmeaza -> Ep.4 : Fuga de la Cedar Point ! (stai tuned….)

Ep. 2 : La dus cu ambulanta, la intors cu politia !

Da, masinile de politie arata k in filme….si plimbarea cu ambulanta…o delectare! ) dar sa va zic cam cum a fost…

Dupa zile intregi in care acuzam gravi dureri in partea stanga sub coasta…ma hotarasem sa ma duc la “first aid” sa mi dea ceva de durere. Diagnosticul…s-o fi intins vreun muschi! si rezolvarea americanilor la orice problema medicala…ibuprofen ..un fel de aspirina la noi….tot aceeasi lipsa de eficienta ) Si iar dureri….ore intregi de munca cu aceleasi dureri…si bineinteles ..aceeasi nepasare a americanilor in fata problemelor internationalilor! ( si la first aid a trebuit sa ma duk in pauza de masa…k altfel nu puteam sa plek )) Asa ca mi-am facut programare la un doctor mai serios…sperand ca o sa se rezolve treaba….insa..n-am apucat sa ajung la el….am ajuns mai repede !

Era noaptea pe la 1 asa….cam la o ora normala de intoarcere de la munca la Cedar Point, si chiar ii zisesem Oanei ca ma doare mai tare decat de obicei ….da am zis io k “nu mi-o cadea splina acuma “. Eh nu mi-a cazut ea…dar..nici mult nu mai avea…ca am incercat sa ma pun in pat..si nu mai puteam respira. Intamplarile urmatoare au urmat foarte rapid. Oana…telefon…first aid….legatura cu spitalul..ambulanta….politisti la usa…targa…eu in ambulanta. Si exact cand imi imaginam doar o simpla interventie a medicilor din ambulanta, ma trezesc strangulata cu tot felul de cabluri, legata de targa….rugata sa semnez un document in care le permit americanilor sa ma trateze cum trebe….(sper ca n-am donat nici un ficat nimic) si in cateva minute….cu ochii in tavanul spitalului cel mai apropiat. Asta da priveliste de vazut in America! Ceva deosebit !

E de apreciat viteza cu care mi s-au facut tot felul de analize..si mi s-au dat tot felul de pastile. E drept ca mi s-a si explicat pentru ce mi se dau….dar…nu stiu cu cata luciditate le-am luat in seama ( a se considera ora tarzie, oboseala si restul de pastile:))) Diagnostic….nici ei nu stiau prea bine, dar era ceva cu severe constipation ) si de aici se inteleg si urmatoarele zile in care nu am avut voie sa mananc…decat lichide…dak se pot pune la categoria mancat! Si-au incheiat interventia cu o injectie care putea avea efecte secundare …and it did!!!! Daca va intrebati daca e posibil sa pleci din spital mai rau decat cand ai venit…..well…doamnelor si domnilor…acum se poate! Efectele secundare…au fost…intr un fel…cum ar zice unii !! Ca sa rezum ….imi tot ziceam in gand ca dak nu mor acum..nu mai mor )) As fi vrut sa ma bucur mai mult de mica noastra “escorta” pana la camine inapoi…o masina din dotarea politiei din Sandusky! Faptul ca abia stateam in picioare si vedeam negru in fatza ochilor a reprezentat un mic impediment in plimbarea mea….dar….stiu sigur ca saraca Oana abia m-a urcat pana la noi in camera….:D Thank you, pisi mic ! :*

Ehh….si acestea fiind relatate….plimbarea la spital nu prea m-a ajutat cu nimic….decat poate cu foitza galbena care m-a ajutat sa nu ma duk la munca a doua zi! dar in rest durerea a persistat inca cateva zile….in care m-am luptat cu splinutza mea mica..si cu mancaruri de genu….jelly, apple sauce, iaurturi, lapte, fructe si cereale integrale.

Dar a trecut…si acum nu pot decat sa ma laud ca fiind un individ special…prin faptul ca am vazut mai multe in State decat planuisem sa vad….cine se mai poate lauda cu scurte vizite la spital in toiul noptii? i-am luat pe toti …:)))

urmeaza….episodul 3 :  Vasile la Chicago

 

 

 

Adu-mi,muica, mamaliga inapoi!

“Andreio, trezeste-te, esti la Cedar Point si tre sa pleci la munca!” …asa mi-am inceput multe din zilele aflate in minunata “statiune” Sandusky, Ohio, mai exact Cedar Point Amusement Park , cel mai mare park de roller coaster uri din lume! Si povestea mea(ce a intarziat sa apara) va suna armonios si plina de distractie…nu neaparat pentru ca asa a si fost dar si ptr ca  postul vine la 2 luni de la intoarcere…Sa vedem cu ce am ramas zic !

Sa incepem cu inceputul….probleme de acomodare..dupa o zi intreaga de plimbat cu avionu si hoinarit prin aeroporturi, ne cazam (eu si Oana) la EVC …urmand ca a doua zi sa intram in paine, direct la munca (loc de munca si locatia necunoscuta in acest moment)  A doua zi a inceput totul…traininguri, vizite anulate prin parc din cauza ploii, pusa sa lucrez direct la casa(nu cunosteam inca banii americanesti) , cautare de internet/calculatoare proaste si homesick….era superoferta! . Si de  aici…puneti la socoteala in continuarea plimbari intre Hurricane Hannah’s (locul unde munceam) , dat prin ride-uri, intalnirea cu romanii si drumurile la REC (recreation employee center) si cam asa arata rutina in fiecare zi la Cedar Point. Dar au fost ele si iesirile din rutina…dar de ele amintesc putin mai incolo…..rabdare zic !

Ziceam de ride-uri !! 17 roller coastere, 8 thrill rides, rideuri de apa si multe altele….chekuite toate pe lista mea de incercari. ok..n o sa o fac pe viteaza si o sa recunosc cum m-am dat in primele dintre ele…cand ieseam in pozele din timpul mersului numai cu ochii inchisi, alba la fatza ) dar a trecut si frica….si de inaltime, si de cazut din roller coastere ..si de toate:)) si atunci…cele mai tari senzatii …..amplificate in primul scaun sau noaptea (vederea din millenium force…pentru cunoscatori ;;) ) dar…pentru ca oricum nu pot explica in cuvinte cam cata adrenalina era pe acolo…..dau spre vizionare …ta daaaa

Revin la iesirile din rutina…si pentru ca trebuie sa detaliez…o sa ma lungesc asa cu fiecare parte..sa nu se piarda nimic…here we go:

EPISODUL 1 :  CLINIC DOCTOR

Fie ca ne referim la bordura din fatza caminelor de la Cedars, fie ca ne referim la locul de adunare al nostru din fiecare seara …Clinic Doctor reprezinta piatra de temelie a formarii gastii noastre. Regulile erau simple : nu se vorbea despre munca sau despre orele lucrate! si asa s-au adunat personajele ce vor fi prezentate in pasajul urmator :

- subsemnata(pisi mare) – mereu nemultumita de numarul de ore, bolnava cu splina in mana pe la jumatatea verii dar mereu cu zambetul pe buze

- Oana Horvath (pisi mic) – domnisoara “blue tag” s-a remarcat prin eficienta si putere de munca la Cedar Point, ii placeau pancakes-urile dimineata si merele cu caramel pe batz (:X)

- Victor Diaconu (si Stefanutz) – excelent lucrator la Power Tower ( si la Wild Cat un pic…si cand nu se certa cu superiorii )) , de meserie bautor; Lui victor nu-i e foame, nu-i e sete, nu -i e frig, nu vrea acasa ))

- Ovidiu Postulache (si Dumitru…) – cunoscut pentru munca in stare de ebrietate la cel mai periculos ride din parc, muntele de bere din frigider,muzica veche da’ buna  si…..mirosul adidasilor dupa o zi de munca ))

- Tomescu Andrei Voicu ( zis si….Voicu )- ardeleanul tipic, mereu rupt (” eu nush frate cum puteti” ) …de la munca…si de la altele , mereu pozand cladiri si in urma grupului.

- Razvan Trofan – “mama ranitilor” pentru toti orezarii de la Cedar Point ), cunoscator al tuturor angajatilor din parc, de meserie …fumator!

imi imaginam acum ceva gen “tanar si nelinistit” cum se intorc ei asa in slow motion , cu melodia pe fundal:))sau putem asculta melodia noastra de drum….my little toy gun Ei sunt gasca “clinic doctor” ! si de ei o sa mai auziti si in povestile urmatoare…pentru ca….eram cu totii acolo! )trebuie sa o mentionez si pe Dana…mereu cu floarea in par ..si mereu cu cineva langa ea…si de multe ori nu noi  )Salut  sclavii la Cedar Point! (si totusi….sunteti de acord k nu era atata stres? :-/ )

p.s:  pe langa toata adrenalina…..am facut parasailing :D:D !!! genial !!! creca am zis tot …:D

Urmeaza…. EPISODUL 2 : La dus cu ambulanta, la intors cu politia !

Ploaie de….Belgia

Cat eram acolo, cu pielea murata, imbracata cu multe haine si toate hainele ude, tanjeam dupa un pic de soare de Romania ( a se citi “un pic mai mult soare”). Si totusi…..ajunsa inapoi, fiind aici, in focul de caldura, si nu acolo…sub picaturile straine de ploaie…realizez ca mi-e dor de..”acolo”.

A fost prima data cand m-am urcat in avion. Imi povestise sor’mea exact cum o sa fie : golul din stomac, viteza la decolare, perioada in care urca si se infunda urechile, norishorii ca in reclama la cocolino, turbulentele, aterizarea…si micul avion apartinand EasyJet le-a respectat intocmai. Partea care uitase sa mi-o povesteasca era aia in care mi se facea mie rau…imi tremurau mainile, imi amorteau picioarele, ma uitam intr-un punct fix si transpiram toata. Bine….nu ar fi fost oricum prea interesant! Interesante erau gandurile mele intr-un moment de maxima suferinta la 10000 departare de pamant : ” ok…deci..eu n-o sa mai pot calatori de-acum nicaieri cu avionul, ca o sa ma simt asa? that is fucking unfair !!!” Ehh….da am ajuns io si la Milano…si m-am urcat si in al doilea avion spre Bruxelles, si cu stomacul mai mult sau mai putin in pioneze….m-am urcat safe and happy si in autobuzul ce ne ducea pe toti la De Brink( un locsor la vreo 4 km de Herentals). Impactul cu strainii a fost unul cat se poate de dezamagitor….prima impresie : nevorbitori de limba engleza, prea galagiosi si grosolani…si as putea sa adaug “nici un baiat simpatic”. Noroc ca nu-mi bazez principiile pe primele impresii…..Mi s-a parut destul de fun sa aflu ca o sa stam 8 fete intr-o camera, toate romance, camera care aducea a un buncar rusesc in care nu intra caldura, dar din care nici nu iese frigul, unde e mereu umezeala si putin intunecat. I didn’t care! nu planuiam sa dorm prea mult anyway:D

Acum ca imi amintesc de primele zile, regret faptul ca ne-a luat atat de mult timp sa ne cunoastem, sa interactionam…romani,spanioli, greci, belgieni…Jocurile de cunoastere nu ne-au ajutat foarte mult, decat poate sa ramanem cu minunatul cantecel din padure “alo-a-gogogo-alo-a-gogo”:)))) Insa stiu sigur ca la jocul organizat de romani toata lumea s-a distrat cautand caca de capra, facand poze in cabina de dush sau asezati intr-o piramida, alergand dupa TGV sa-i faca poza sau speriind copii de sub 10 ani. Spaniolii n-au apukt sa-si desfasoare activitatea din cauza ploii iar grecii ne-au dat creioane colorate cu care am desenat rauri si munti..si printzese si copaceiii:)))inimioare si stelutze am zis?:-?:))

Zilele urmatoare au fost incarcate cu vizite care de care mai interesante, de la vizita la Hidrodoe, un parc cu si despre apa, facut mai ales pentru copii….dar…vorba aia….cine zice k la 20 de ani nu esti inca un copil?:D Eu una eram …”like a kid in a candy store” …sau mai frumos..ma simteam k in pielea unor copii la tara care fac paparuda in spatele casei. Am plecat de akolo cu parul ud si hainele umezite,insa ploaia aia specifica Belgiei a avut grija sa nu-mi ramane nimic uscat in drum spre casa. Vizita la Netepark a fost si ea una….plina de apa!!…Piscina, hidromasaj, jacuzzi si senzatia locului…toboganul cu apa…de unde nu am plecat decat dupa vreo 20 lanturi facute cu grecii si spaniolii.! Mai adaug una bucata baie in piscina de afara..unde ploua (din nou!!) si bineinteles…un schimb intercultural mai deosebit cu un “prieten” de-al meu grec….prietenii stiu de ce!!:))

Orasele ca Ghent sau Zomergem m-au facut sa invidiez cultura si modul de viata al oamenilor de prin partile alea.  In Ghent, privelistea dintr-o plimbare cu barca iti oferea tot ce trebuie sa stii despre un orasel atat de mic dar atat de plin de viata si de traditie.  Dupa o plimbare la castel, priveslisti uimitoare asupra intregului orash si apoi o runda de shopping prin magazinele si ciocolateriile din zona…m-am convins ca acela era unul din locurile de care te poti indragosti la prima “degustare”. In Zomergem am intalnit aceleasi casutze atent construite din  caramida si gradinile deschise si verzi pe care le admirasem si in Herentals. O liniste mai mare ca acolo n-am vazut.  Umbland prin orash dupa teroristi si bombe de dezamorsat (asa era jocul:D) nu cred ca am intalnit mai mult de doi oameni sa se plimbe pe strazile micului oras.  Cine stie…poate isi faceau oamenii siesta;))
Si pentru ca tot zisesem de ciocolata, nu ma pot referi la Belgia fara sa imi ploua in gura gandindu-ma la ea. Ciocolateriile asezate la fiecare colt de strada erau de un rafinament nemaintalnit (de mine) iar ciocolatzelele in toate formele si culorile te faceau sa vrei sa cheltui toti banii care ii ai in buzunar pe cele mai fine praline sau cele mai interesante trufe. La fel si magazinele de dulciuri pe care le-am vazut in Bruxelles….pareau scoase din povestile cu Hensel si Gretle!! (n-am putut insa sa nu ma intreb cati oameni mor la astia in tara de diabet:-?..oh well…makr mor fericiti:))) Si in afara de faptul ca mananca foarte multa ciocolata on a daily basis, n-am putut sa nu ma mir de prezenta bulelor in Lipton sau de merele coapte pe care ei le manaca in loc de salata de rosii;))
Si de la impresia aia putin dezamagitoare pe care o aveam la inceput, am ajuns la cantat “perrea” toata ziua, la jucat “marcianito” si “ciuki” cu spaniolii, la rasete pana dimineata, la petreceri si distractie pe muzica romaneasca…la plansete si regrete la plecare…si tot asa. Imi lipsesc spaniolii care nu dormeau pana dimineata pentru ca aveau traditie sa se picteze cu oja si cu marker permanent pe fatza, care se strambau la noi cand ziceam “que”, care jucau pana dimineata diferite jocuri cu bautura, care se chinuiau sa invete injuraturi romanesti si sa zica lămâie. O sa-mi lipseasca si grecii cu putina lor engleza, dar care cantau cantece bisericesti pe strada, dansau hore traditionale…sau faceau diferite exhibitii:)))  Si trebuie sa recunosc ca am avut si oarece instincte patriotice in momentul in care…le-am demonstrat spaniolilor ca nu toti romanii sunt tigani (asa cum credeau) ca romanii stiu sa se distreze chiar mai bine ca ei, ca putem invata limba lor materna doar uitandu ne la telenovele…ramanand insa la sfarsit cu sentimentul ala trist ca in ciuda a ceea ce suntem noi romanii, Romania ramane inca o tara inferioara…din foarte multe puncte de vedere.  Inca astept sa vad in Romania magazine ca pe strazile din Bruxelles si preturi la care sa nu te usture buzunarul, femei imbracate atat de bine ca acolo si oameni atat de amabili si generosi. (mai ales ca acolo NU SE FURA!!)
Au fost lucruri pe care mi-a placut sa le descopar, sa le incerc, sa-mi doresc sa le revad…sa imi doresc sa le incerc din nou…lucruri care mi-au deschis apetitul spre calatorie…spre frumos…spre..altceva!! Ma simt ca un copil care tocmai a invatat sa mearga…care stie ca acum ..nimic nu-l mai poate opri sa ajunga in locurile pe care si le doreste.  Si acum sufocata de caldura si cu o minunata raceala de la ploaia aia de Belgia, mi-am adunat ideile si amintirile si pozele ca sa reconstitui putin ce a fost “acolo”.  Cum ar spune unii…”Belcica inolvidable!!”

P.S : special pentru prietenii nostrii spanioli si pentru Dimitris ….Perrea !! Perrea!!:)))