You are currently browsing the category archive for the 'I de I' category.
Iertare ca am lenevit, ca am uitat sa mi astern sentimentele, ca s-au intamplat atatea si au trecut la fel de repede pe langa mine, ca am fost atat de ocupata, ca am fost atat de fericita, ca am fost plecata, ca te-am neglijat…dragul meu blog. Sunt lucruri pe care le invat zi de zi despre mine si sunt lucruri pe care le stiu deja si sunt permanente…cum ar fi faptul ca sunt delasatoare. Si sunt sentimente care m-au acaparat, care au trecut sau s-au schimbat, care vor veni iarasi sau poate vor ezita…..imi cer scuze..inca imi caut scuzele. Mi-ai lipsit …mi-era dor sa mi animez neuronul cu vreo povestire de obicei ironica, de multe ori depresiva , asternuta in asezare de pagina, negru pe alb, in fereastra dragutzului meu blog. ideile sunt multe si ele vin de-a valma, le-am tot refuzat metamorfozarea in cuvinte scrise…dar iata-ma umila …cerandu-mi iertare. Am revenit !
Pentru ca tot se poarta…..astazi facem asa o mica analiza, nu de buna-voie, ci pentru ca trebuie(si hai ca e si buna la blogul omului)! Am primit leapsa de la Rere, leapsa ce consta in scoaterea la iveala a catorva defecte ale noastre. Limita inferioara era 20…so…..here we go:
- Vreau sa fac mai multe lucruri marete in aceelasi timp, si de aceea…de multe ori, nu fac nici un lucru bine! In cel mai fericit caz…ma apuc doar de unul…pe care oricum nu-l fac grozav si raman cu regretul ca nu le-am putut face si pe celelalte!
- Pornesc toate actiunile cu foarte mult entuziasm..care se pierde usor usor pe drum (asta se trage si de la zodie:D) pana cand mi se taie elanul de tot…si renunt!
- Am prea mult incredere in oameni…si spre [ne]fericirea mea…mai si inspir incredere
- Analizez lucrurile,oamenii si situatiile mult prea mult! Nu actionez niciodata din instinct, ci doar dupa ce mi-am facut un plan (la mine ” follow your heart” nu se aplica)
- Nu pot sa strang bani ! Am incercat….de mai multe ori….in mai multe feluri
Can’t help it ….am “a thing” pentru a cumpara prostii cu orice ban din buzunar - Sunt foarte selectiva cand vine vorba de baieti. Ma urasc pentru asta si incerc sa ma vindec!:D
- Sunt foarte realista si pragmatica. N-o sa vad niciodata norishori roz atunci cand situatia e fara scapare ..si nu-mi place sa fac cadouri care nu sunt practice(sau sa primesc…fie vorba intre noi:D)
- Sunt posesiva, competitiva si perfectionista…le-am pus toate trei pentru ca traiesc intr-o “armonie” perfecta
- Merg pe principiul “las’ ca trece” asa ca aman controalele la doctor atat cat pot
- Las haine si lucruri imprastiate…si in cele mai naspa cazuri, nici nu le mai gasesc:D
- Nu mananc ciorba, spanac, urzici si stevie (nu stiu daca e tocmai un defect pe care il regret…dar..mama mea s-ar bucura foarte tare sa stie ca am recunoscut lumii intregi lucru asta)
- Nu stiu sa gatesc si nici nu gatesc !(exceptie fac :floricelele, omleta si..rar…cartofii prajiti:D)
- Calc stramb..inspre exterior….so…imi stric toata incaltamintea :-J
- Citesc greu…asta pentru ca gasesc cu greu o carte sa-mi placa cu adevarat
- Nu obisnuiesc sa dau telefoane la bunici sau la rude mai indepartate decat foarte rar(shame on me!!!!)
- Vorbesc mult si tare !!:D
- Ma supar foarte greu si iert prea repede
- Cateodata sunt prea lenesa, dorm prea mult si astept ca lucrurile bune sa vina de la sine(cata naivitate!)
- Ma plictisesc teribil cand stau degeaba, si imi doresc plictiseala cand nu apuc sa stau un minut
- Nu reusesc sa ma tin de curele de slabire…+mananc seara si mananc dulciuri !
M-am oprit aici…desi cred ca as mai fi putut continua. Ca sa folosesc o vorba manelista asa…sa le mai lasam si la dusmani
)))) In orice caz…dau leapsa mai departe lui Ady si Teodorei (mi-a luat ceva pana sa o scriu cum trebuie) Hai la auto-critica toata lumea…Adunaaaaarea!!!!
Important este ca in viata fiecare sa-si stie rostul si rostul lucrurilor pe care le face. Majoritatea inca ne cautam rostul…si continuam sa-l cautam trecand peste lucruri poate marunte, lucruri poate importante…lucrurile alea care poate tin putin, dar ti le amintesti o viata…lucruri care poate azi sunt banale, dar care te vor face sa razi intr-o zi! Interesant e ca perspectiva se schimba de la om la om, de la zi la zi!Lucrurile tale importante, acelea care conteaza ..le hotarasti tu….TU ala care-ti cauti rostul in viata, te sperii la fiecare rascruce, te intrebi daca vei trece cu bine si de hopul asta, te bucuri la lucruri marete si juri ca e cel mai frumos moment din viata ta…pana la urmatorul!
In timpul gradinitei, imi amintesc ca ceea ce conta cel mai mult pentru mine era ca papusa mea sa fie cea mai frumoasa dintre papusile fetelor din cartier. Aveam un fix: sa-mi numesc toate papusile Narcis si speram sa-mi numesc si viitorul copil tot asa (lumea mea s-a prabusit in momentul in care am aflat povestea..baiatului Narcis)! Si in ochii mei..Narcis era intotdeauna cea mai frumoasa papusa!! Am mai crescut…si visele mele s-au mutat in bancile de la scoala, unde, pe lange nelipsita invatatura , experimentam sentimente noi…”oare ma place pe mine sau pe colega de banca? daca ma pupa cand iesim de la scoala?”. Au urmat ani intregi in care tot ce conta era sa fiu cea mai buna jucatoare de pe teren. Handbalul aducea o noua perspectiva, un nou ideal…..si acum cand vad ce am lasat in urma, stiu ca aducea si o gramada de prieteni, distractie si lectii de viata. Si insemna atat de mult atunci…mi-as fi dat trei maini si un picior ca sa ajungem in fiecare an in finala, ca sa plangem de fericire si nu la infrangere!! Pana cand a incetat sa mai conteze atat… si am ales sanatatea ca fiind prioritara …mi-am luat cele 3 maini si piciorul inapoi. Si in aceeasi perioada…contau si petrecerile, conta si scoala…contau si baietii…si cam atat! Facultatea m-a intampinat cu alte prioritati de care nu ma mai lovisem pana acum.. lipsa de bani, sesiunea si statul la camin imi ocupa aproape tot timpul. Iar in timpul liber ramas…ma preocupa acum locuri de munca..si viitoare cariere, locuitul in Bucuresti si in traficul lui…si mai rar..mersul in regie in cluburi ( asa..ca studentii
) Si acum lucrurile din trecut par doar copilarii…dar au fost importante..si m-au ajutat…si or sa vina altele care o sa ma “ajute” sa le uit si pe astea de acum!
Concluzia? Nimic nu-i mai important decat ceea ce este important acum! Iar ceea ce este important acum …este important pentru ca l-am facut eu sa fie asa! Intamparile sunt banale…depinde de cat de multa importanta le dam noi ! Rostul ? Vine pe parcurs…
Cand eram mica ..mi-a adus maik mea intr o zi niste hartii pe care erau imprimate niste modele repetitive si care la prima vedere nu aveau nici un sens. Hartiile erau niste fotocopii dupa o carte numita “Ochiul magic”…si fara sa imi explice ce si cum, a mea mama mi le-a trantit sub nas si mi-a zis “ia zi..tu ce vezi akolo?”. Ca orice copil normal care nu intelegea mai nimic din ce se petrecea in general in jurul lui…eram foarte confuza…vedeam ce vedeam…nu putea fi nimik mai mult. Imi amintesc si acum ca mi-a zis ca intr-una din imagini trebuia sa vad un iepurash…iar eu…fiindca nu puteam face iepurashul sa apara de nici un fel…am stat zile intregi cu foile in fatza..asteptand sa se intample ceva!! orice!! Si s-a intamplat..spre dezamagirea mea…nu iepurashul s-a aratat la fatza ci eu am reusit sa vad iepurashul…fenomen care mi s-a parut cu totul si cu totul genial:D Acum ca reusisem..vedeam in toate modelele ceva ascuns…iar eu ma simteam total iesita din comun pentru ca puteam sa fac asta. Le am dus si colegilor la scoala, dar ei nu puteau vedea nimic ..si nici nu credeau. Pe mine ma fascina !!:D
Acu ceva vreme…intr-o seara la camin..mi-am adus aminte de acest “ochi magic” …de care uitasem cu desavarsire. Dupa o scurta googluire am aflat ca modelele se numesc de fapt stereograme, si din punct de vedere optic..toata lumea le poate vedea. Sunt niste iluzii optice tridimensionale, care “ascund” o imagine in interiorul lor, imagine pe care o poti vedea daca o privesti..intr un anumit fel.:)) Rad pentru ca oricum as explica ca trebuie privita imaginea..multi dintre noi tot nu pot vedea acea imaginea ascunsa!! Eu m-as limita la a zice ca tre sa te uiti ca si cum privesti in gol…fara sa focalizezi. E chiar fun odata ce reusesti!! Imi plac tocmai pentru misterul lor si totodata pentru simplitatea cu care ascund lucruri atat de evidente. Imi plac pentru ca se aseamana cu oamenii, care trebuie priviti la fel….in profunzimea lor
Iata cateva exemple din aceste exercitii optice..cu care eu ma delectez si ma amuz de fiecare data
….n-am sa va spun ce ascund ele…o sa va las pe voi sa va “chinuiti” si apoi sa ma surprindeti cu raspunsul:D enjoy ;;)!!
P:S: cine are dioptrii negative, cik sa dea jos ochelarii. Nu le pot vedea decat fara ochelari, cu toate ca dpdv medical nu are logica. Have fun:D
In seara asta nu aveam chef sa scriu si totusi ma pliktiseam. Mi-am adus aminte de un filmuletz la care m-am uitat si m-as uita over and over again, si care am zis ca merita sa fie vazut de cati mai multi dintre voi. Pustiu se numeste Robert Murraine si e mai mult decat genial si impotriva tuturor legilor de miscare…just take a look..o sa mi dai dreptate:D..(incercati sa treceti peste rasul excesiv al doamnelor de pe fundal:-J)
Se stie k noi romanii suntem un popor de oameni superstitiosi. Ne ferim de tot felul de chestii, sau de vorbe pe care le arunca oamenii asupra noastra..si mai ales urmam traditiile si respectam morala proverbelor. Imi amintesc ca atunci cand eram mai mica, si parintii mei vroiam sa-mi dea o lectie , nu mi-o dadeau oricum, ci printr-un proverb, ca eu , copil nastrusnic ce eram, sa pricep morala mai usor. Si am inteles-o eu…dar la un moment dat …mi s-au parut toate cam fara valoare din moment ce “moralele” se bateau cap in cap. Sa ma explicitez….. Va amintiti vremurile in care ne temeam de intunerik, sau de monstrul de sub pat (i did:-??)….sau de diferite creaturi din dulap, bucatarie sau ce vreti voi? ei..in perioadele alea..ai mei imi tot spuneau k “frica scapa bostanaria”, si pentru ca mi-era a dracului de frica….eram ..prin analogie…safe:))) am mai crescut eu un pic…am mai trecut prin diverse incercari…si mi-a ajuns la urechi alta vorba, care s-a dovedit mult mai practica decat precedenta: “de ce ti-e frica, de aia nu scapi”. Si akum,,,stau eu si ma gandesc ( cu mintea mea de 16 ani:)))…oare sa ne fie frica…sau nu?:-? oare sa ne luam dupa vorba “nu lasa pe maine ce poti face azi”…sau dupa cea care zice ca “e si maine o zi”?”razbunarea e arma prostului”….sau e “ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte”? In concluzie, superstitiosi superstitiosi…dar oare ne dam seama de ce ne ferim si in ce ne incredem>? Eu..m-am cam ametzit cu proverbele astea…dar..am sa postez o povestioara foarte sugestiva pentru ce aveam de zis….
Ma trezesc de dimineata din cauza unor zgomote ciudate: se crapa de ziua…
Imi caut familia care disparuse: o furase somnul…
Ma duc in baie sa ma spal pe fatza si ma uit in oglinda,oglinda se face tzandari: am aruncat o privire…
Ma duc la niste prieteni acasa si i vad lipiti de tavan: purtau discutii la nivel inalt…
La un moment dat se dezlipesc si cad toti deodata: cazusera la comun acord…
In drum spre casa il vad pe unu’ lipit de asfalt : era sarac lipit pamantului…
Mai inkolo il vad pe unu’ caruia i cadeau ochii,fatza ,nasu’ :era putred de bogat…
Ma hotaresc sa ma sinucid si ma arunc intr’o apa care se da la o parte :nu eram in apele mele…
Apoi ma hotaresc sa ma imbat,intru intr’un bar dar cu capu’ taiat in doua: facusem cum ma taiase capu’
Hai norok si la mai mare!!:))
http://en.nienteansia.it/tests/mental-age-test.html Te ai intrebat vreodata de ce esti diferit de restul lumii sau de ce nu gandesti ca prietenii tai, te ai simtit vreodata superior sau din contra, pierdut in discutiile celorlalti?…..The Mental Age Test…pentru ca mintea ta nu e de acord cu tine:)))
Testuletzul asta funny nu a facut decat sa mi confirme ceva ce deja stiam. Asa cum era de asteptat, capacitatea mea mintala se pare k nu depaseste 16 umili anishori (nu k aspectul fizik m-ar fi dat de gol in vreun fel:-J) …mintea voastra ce varsta are?:-?
da….veste mare boys and girls….sub deviza “vine o vreme pentru toate” incerc sa mi fac si eu public blogul, fara sa primesc palme dupa ceafa( asta pentru ca nu de mult ..sustineam futilitatea unui blog:-”). Stiti cum e vorba aia…cu vulpea care nu ajunge la struguri(vulpe era nu?:-??)..asa si eu, fiindca n-am avut pana akum rabdarea sa dichisesc la un blogutz frumos care sa ma reprezinte..si poate nici timpul necesar..desi expresia asta devine un cliseu…am declarat sus si tare k ..mie nu mi place ideea blogului. Ei bine..vine o vreme..cand lucurile se schimba ..parerile se schimba…si doresti sa schimbi si u la randul tau..pareri. Asa ca iata…pe fundalul copacelului singuratic..si a zambetului atat de necesar…a aparut ..ta na na nana……cuvintecuculoare!!!! Rog cititorii sa treaca peste jocul de cuvinte din titlu…sau cel mult sa rada de el…..pentru ca el a fost pus INTENTIONAT!!!:D…va multumesc..si ..bine v-am gasit:D




