Post in sange cu garnitura de inceput de an ;;)

 Incep anul intr-o letargie totala!…Neuronu meu nu prea mai contribuie cu nimic…nu mai construim nimic…tre sa am o discutie serioasa cu el!! Nu de alta dar…nu e tocmai momentul potrivit !:D Asa ca..in speranta ca o sa am “flow” la ce o sa expun mai departe..imi urez “bun re-venit”  pe scena blogareasca pe 2009 si spor la scris!

O sa par ca o baba povestind despre comunism in postul asta !:D Deci…se iau in considerare revolta, melancolie, conservatorism….tot ce trebuie ca sa iasa bine…ca asa-i frumos! Impotriva cui revolta..ma intrebati? Hai k va zic..da’ mai incolo…

 Voi ce va aduceti aminte din copilarie? Eram zilele trecute la metrou si trecand o domnisoara pe langa mine, si lasand in urma ei o dara de parfum….am ramas cateva secunde pe loc incercand sa-mi dau seama de ce imi aduce aminte acel odor. Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata…dar..stateam acolo, facand adevarate exercitii de memorie….pentru ca in final sa ma luminez. Parfumul era asociat in minte mea cu o sufragerie modesta, transformata in sala de dans, cu mocheta pe jos si oglinzi de jur imprejur. Era sala in care atunci cand abia daca implinisem 5 ani, paseam pentru a ma exprima prin dans, pentru a arde cantitatile mari de energie pe care le aveam ca si copil si pentru a ma deschide catre ceva nou , f frumos. Nu stiu daca erau parfumurile combinate ale mamelor care stateau la usa privindu-si mandre copii sau doar parfumul profesoarei care pentru mine a reprezentat un model de viata….eu o sa ma limitez la a zice ca era parfumul acelei perioade…si mirosea frumos tare…

Copilaria mea se leaga strans de viata la tara!  mai bine de 3 luni pe an mi le petreceam acolo…si nu -mi pot imagina copilarie mai frumoasa k acolo:D!  Catarat in copaci, nave spatiale in copaci, paparuda cu apa pentru flori,  furat fructe si flori de la vecini, vanat de radasti (RĂDÁŞCĂ, rădaşte, s.f. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare neagră-castanie, masculul prezentând două mandibule puternice ca nişte coarne de cerb) construit telefoane din lemn, organizat concursuri,  jucat somatelea(aditional….ascuns in porumb, in gradina, in beci, in  pod, in copaci etc), facut fantani din cutiutzele cu otrava pentru soareci, jucat cu coca pentru gogosi, mers la camp, mers dupa iapa la izvoare (calarit:X), jucat carti , tomanap si “ce-ncape intr-un geamantan”,leaganul din lemn, mersul duminica la biserica si toate juliturile posibile…

Si aici incepe revolta…

 De fapt..regretul …ca viata la tara se pierde sau in general copilariile….se pierd! Cati copii mai au azi bunici la tara, cati se mai catara in copaci sau joaca ” tara, tara ,vrem ostasi”? Cati mai aleg jucatul cu masinutze in locul jucatului pe calculator…si cati se mai fluiera la balcon in locul buzz-uitului pe mess? Copii astia nu au julituri in genunchi si nici macar nu se mai sperie de bau-bau pentru ca probabil li s-a zis ca e ceva virtual, care merge omorat apasand tasta ctrl+delete. Nu stiu sa compuna, nu mai au imaginatie …si daca au depaseste pragul normal de SF. Nici makr desenele animate nu mai sunt credibile! Eu ma amuzam ore in sir cand un motan fugarea un soricel mai destept ca el…sau il contemplam pe dexter, the boy genious…sau vroiam sa fiu o powerpuff girl! Astia mici….hmm….astia se mai uita la desene animate?:-?? N-am de fapt nimic cu ei, ca nu e vina lor …e doar vina societatii in care s-au nascut…si spre binele lor… s-au si adaptat….

Deci..sa dam vina pe societate…sa dam vina pe tehnologie ca ne transformam usor usor in niste robotei care uita sa-si mai traiasca viata….cum trebuie. App de asta…Ati auzit ca au facut astia Bucurestiul virtual? S-au format adevarate comunitati virtuale…lumea petrece..merge la film..se plimba…totul virtual! WHY?! Da-ti-mi un singur motiv bun pentru care as opta pentru oricare din activitatile alea virtuale cand pot sa le fac..for real ! Bucurestiul arata destul de frumos zic eu live….(totusi as scoate cateva mii de masini din trafic …:D)..deci..hai sa spunem ”NU” unui viitor sedentarism! Mess-ul ? l-as desfiinta !! (eu impreuna cu altii cu care am pornit revolta..desigur) in ciuda faptului k momentan sunt dependenta de el !! Ok …hai sa punem altfel problema ca sa nu fiu inteleasa gresit:)) Ii gasesc utilitatea..bineinteles…si probabil ca nu m-as putea lipsi de el total…insa as putea spune k mi-as dori sa nu fi existat! Suntem dependenti de statusuri cat mai frapante…de poze smechere la avatar, suntem cat se poate de liberi si deschisi in orice conversatie..pentru ca ni se permite…credem ca jumatate din lumea din jurul nostru ne sunt prieteni doar ptr k ii avem in lista noastra de mess..si interpretam cuvintele cum ne suna noua bine..pentru ca sunt lipsite de intonatie!! Nu se mai cer numere de telefon..se cer id-uri de mess…pentru ca vb aia…de ce sa te balbai la telefon cand poti sa ai o discutie cursiva si inteligenta pe mess nu? Comod..si moca…n-am ce zice…dar ce-ar fi sa ne intalnim sa discutam ca oamenii normali? ;;) sunt sigura ca multi oameni au multe lucruri de spus si inca inteligente…pakt ca au probleme de exprimare….:D

Inchei vesel…nu pentru ca as avea motive serioase( e sambata noaptea…si stau degeaba..am un deal de proiecte care abia ma asteapta sa le intretin..si se apropie si sesiunea:-J) insa dau astia de la 2 baieram si imi vibreaza tot patul pe bituri care mai de care mai dubioase )

Zambesc si las spre contemplatie….Noapte buna!

Last..but not least

 So..hohoho..am ajuns si la ultima zi din an. Greu de crezut cum trece timpul asta, si ajungi iar la seara de revelion (pentru care..btw…nu am nici o simpatie, dar pe care o sarbatoresc k tot omu…ca asa i frumos) Asadar….ca in fiecare an, nu mi-am facut absolut nici un plan pentru aceasta seara “magica” dintre ani, fiind sigura ca in ciuda opunerii mele  fatza de petrecerile banale din fiecare an, planurile vor veni singure la mine. Si ele au venit! Locatie este, oameni cu care sa ma distrez este, am auzit ca s-a luat si bautura ..deci este, am fost si mi-am luat ceva de imbracat, m-am tuns ca pentru sfarsit de an asa (si chiar am fost multumita:-|:)))….asa ca….cred k o putem pune de o petrecere:D Imi lipsesc ochelarii de la bamboo de care m-am tinut cateva luni sa i cumpar(si cand m-am hotarat io..nu mai aveau :-J) Dar trecand peste detaliile astea tehnice, strans legate de intrebarea: ” u unde faci revelionul?” sa nu uitam ca se incheie un an, bun sau rau cum o fi fost el, si incepe altul, bun sau rau…cum o sa fie el. Eu am un ritual asa…de care imi place sa ma tin in fiecare an. Imi pastrez cateva minute bune pentru mine asa, in care ma gandesc la toate lucrurile frumoase care s-au intamplat pe parcursul anului ce se termina. La sfarsit trag o linie…si apreciez..cam cum a fost anul, compar cu alti ani, si daca nu suna bine….imi promit k urmatorii vor fi si ma buni. Ma simt foarte bine facand asta, pentru ca…desi iti tot spui ca tot anul nu ai facut nimic, la prima retrospectiva realizezi k nu a fost chiar asa. Am zis k n-o sa scriu asta pe post, dar sper sa inspire si pe altii sa-si faca listutza de realizari. So..here we go..anul 2008 a fost cam asa:

- am inceput in forta cu prima sesiune, care m-a terminat psihic, dar m-a facut si sa realizez multe chestii legate de capacitatile mele de acumulare de infortie:D

- am schimbat prefixul, cu tot cu depresia atasata de ea. damn…i’m getting old!!

- Am avut primul meu job, primele 6 ore pe zi,cu fatza intr-un calculator, primul salariu si prima tzeapa:D ….n-o sa intru in detalii!

- am avut primele show-uri cu trupa(la antena 1, city mall),primul meu battle individual ..si zic eu ca m-am dezvoltat binishor in ceea ce priveste dansul

- am iesit pentru prima data din tara, am descoperit k am rau de avion si cel mai important…am vazut Belgia…si am papat cioco de la mama ei

-am terminat primul an de facultate integralista;;)

-am ajuns de doua ori la mare, am fost si la liberty parade…asa k sa stiu sa nu ma mai duk altadata, m-am dat cu atv-ul..etc

-am inceput anu 2 cu mai multa distractie si mai multe petreceri decat primul an:D

-mi-am luat ghete timberland roz:D:D:D:))

- am cunoscut o gramada de oameni interesanti pe tot parcursul anului si  mi-am facut noi prieteni de care ma bucur enorm(va iubesc bah:D)

- am participat la prima actiune de caritate  prin dans, dulciuri, hainutze si un zambet pe fatza copiilor care nu au parte de ele atat de des k noi

-  am fost cu colindu….si ne-am distrat a dracului de bine:D

- mi-au venit dracii de bucuresti in vizita in galati :X:))numai noi stim ce a iesit

 

     Asta a fost asa in mare….sunt sigura ca am scapat ceva printre randuri, si sunt sigura ca au fost mult mai multe momente frumoase, de care o sa mi aduc aminte la momentul potrivit. Deocamdata, trag linie….si imi fac promisiunile pentru anul ce vine.  Astea nu le zic…insa sper sa fie scrise pe listutza de realizari de anul viitor. Inchei cu voie buna si spirit vesel…va urez un an asa cum vi-l doriti voi, distractie frumoasa de Revelion, orice ati face….si cel mai zambaretz “La multi ani”  de pe anul asta !! :D

hai la anu’ si la multi ani!:))

Is the season to be jolie…shalalalalalala!!!

Mare nebunie mareeee!!S-au aprins beculetzele pe bulevardele din Bucuresti, au inceput concertele si evenimentele de caritate, magazinele sunt burdusite de sclipiceli, mosi craciuni si bradutzi…..ce mai…eu zic k vine Craciunu:))!!Ce i drept n-am intrat inca in “the Christmas spirit” asa, dar banuiesc ca ala vine pe parcurs! Plus ca toata forfota asta imi creaza o stare de neliniste pozitiva ..daca o pot numi asa, si ma inspira sa-i scriu lui Mos Craciun(zic eu ca 11 decembrie e o data buna pentru a-mi exprima dorintele de Craciun! )Inainte de scrisorica catre moshu’ tre sa fac o paranteza! Ati observat si voi ca in perioada sarbatorilor apar din ce in ce mai multe cupluri? E de inteles necesitatea de afectiune si comfort, mai ales in momentul trecerii intre ani, cand e musai sa fii romantic si sa te pupi, insa refuz sa fiu de acord cu ipocrizia si mai ales cu modalitatile disperate de imperechere! In fond….sarbatorile insemna mai mult decat atat nu?  Revenind….aveam un task de indeplinit si …sper ca Moshu’ s-a pus la punct cu tehnologia si ajunge si pe blogul meu! It’s been a while….but…here we go…

     Draga Mos Craciun,

Am asteptat 20 de ani pana sa-mi fac curaj sa-ti scriu prima scrisoare. Mereu am avut atatea sa-ti spun, iar acum cand sa-mi astern gandurile adunate pe foaie, gresesc ca un copil in prima lui scrisoare catre tinuturile lui Mos Craciun. Am sa incep cu regretele. Imi pare rau ca nu existi! Imi pare tare rau ca esti doar o poveste cu care se intretin milioane de copii si care m-a inveselit si pe mine la vremea mea! Mi-ar fi placut sa cred mai tare si mai mult timp in tine! Era un sentiment frumos….Mi-ar fi placut ca un copil sa spere cu adevarat ca atunci cand va fi cuminte, va veni Moshul tocmai din Laponia, va intra pe geam si-i va lasa cadourile pe care si le doreste acolo sub brad, unde e primul loc in care isi arunca privirea in dimineata de Craciun.  O sa continui cu multumiri totusi…Iti multumesc totusi ca existi ca si concept.  Esti o bucurie pentru multe suflete in fiecare an, si esti un cadou tu insuti prin notorietate. Asa cum e normal..nu pot termina o scrisoare catre Mos Craciun fara sa zic ca….am fost o fetitza cuminte anul asta, si sper sa treci si pe la mine.  Mi-as dori sa aduci multa voie buna si mai multe zambete cat sa le daruiesc celor din jurul meu.  Vreau sa-mi vad familia si prietenii fericiti si bucurosi de prezenta ta!  Toate impachetate cu funda rosie si ingramadite sub bradul de acasa de la Galati ! Anul asta o sa vreau sa cred in tine…si stiu ca  vei citi scrisoarea ce a intarziat atat timp sa apara! Craciun fericit, Moshule!

Cu drag,

Andreea

 

P.S:  Rog Metrorex-ul sa binevoiasca sa dea drumu la scarile rulante de la “1 Decembrie”. Multumesc!:D

P.S2: Pentru gasca nebuna, sa stiti ca nu uit!! Pe 27 va mutati fundurile alea de tarani de Bucuresti la Galati:)))!! hevi lăăăăăv!!!

Read and learn…de la mine citire!!;;)

Ehee…voinicii mei…ce ne-am face noi fara oameni despre care sa scriem pe blog? Si subiecte gasesti in fiecare zi…trebuie doar sa gasesti o maniera placuta sa le expui. So….zilele trecute vorbeam cu cineva despre cum ca nu exista bine sau rau, frumos sau urat…decat din perspectiva noastra. Cu alte cuvinte…e frumos ce-mi place mie, e bine ce-mi face mie bine..si ..asa mai departe. Asa ca..pornind de la ideea asta…sa vorbim de ce imi place mie…sau de ce nu-mi place mie, ca tot veni vorba.  M-am amuzat copios azi pe la metrou..si de aceea postul vine ca un fel de sfat…da..hai sa-l numim asa….sfat. Si ca sa nu se simta nimeni jignit..uite….cream un personaj …o sa-l numesc Gigel…caruia ii scriu aceste sfaturi(ca..el..sfatul…este de fapt mai multe:))):

- Draga Gigele…te rog..nu-ti mai intinde parul cu placa!!! Ok ..am inteles..e un trend…poate unor fete chiar li se pare kul, dar sa stii ca…naturalul da bine de cele mai multe ori. In plus…am auzit k strica parul…si n-ai vrea asa ceva nu? N-a zis nimeni ca un barbat chel la 30 de ani nu e sexy…. insa eu vreau doar sa evit o depresie de-a ta cand iti vei da seama ca…podoaba ta capilara a fost distrusa de o bucata de fier incins;;) Ce zici…trecem la un look natural?

- Spune NU pantalonilor stramti!!! (a se citi foarte stramti…conici) Eu una n-am nimic cu stilul tau vestimentar..insa..unii oameni s-ar putea sa te perceapa ca fiind…ei bine…gay! Stiu…nu-ti pasa tie ce zice lumea ..dar, gandeste te la procentajul de femei agatate de tine….Vorba cantecului  : “low,low,low,low” !!

- Ti-a zis cineva ca ciocatele sau pantofii ascutiti sunt kul? Nu? Asa crezi tu? Imi pare rau sa-ti daram universul feeric in care traiesti…dar…n-o sa te aplaude nimeni pentru alegerea facuta ! Si daca nu ti-a zis-o nimeni pana acum…a fost din bun simt…:D! You’ve got the baddest boots on the boulevard man!!

- Trebuie sa-mi promiti ca nu ai sa mai asculti vreodata PEPE in autobuz!!! Trecand peste faptul ca exista in tine aceasta latura plina de pasiune si acest spirit latin….iti recomand niste piese straine….! Pe bune..chiar s-ar putea sa sune mai bine ca Pepe…(nu promit niimk:)))) Pana atunci…incearca niste cascutze din-alea de se baga adanc in ureche..sunt bune si pentru tine….si crede-ma..sunt bune si pentru cei din jur !!:))

- Gigele, replicile tale de agatat n-o sa functioneze niciodata!! Trust me!!! “ce faci gagica?”, ” Moama, ce buna esti” sau ” frate..ce gaoaza” nu cred ca au acelasi efect pe care ti-l imaginai tu! Da stai linistit…mai poti incerca,poti reformula…ca de-aia ai facut scoala…foloseste si tu metafore, hiperbole…de-astea..si poate intr-o zi o sa iesi din randul celor care nu primesc atentie! Succes si minte limpede iti doresc!:D

   Daca vi s-a intamplat sa va regasiti in cazul lui Gigel, nu va temeti…e doar parerea mea! Ganditi-va ca exista pe putin alte 21 milioane de persoane in tara asta care ma pot contrazice! Unii s-ar putea sa nu o faca…dar ce conteaza nu?:))  Stay toon….sfaturile nu se opresc aici! Gigel…trebuie sa devina cizelat…macar aici ..pe blogul meu !

  C’ya !!

Mood dă Bucureşti

Da..promisesem un post despre cum imi place mie viata in frumosul Bucuresti. Poate de aceea postul asta a intarziat sa apara….l-am intors pe toate partile am incercat sa evidentiez, sa infrumusetez ..sa mai dau de la mine…. Imi pare rau! N-am putut scoate nici makr un top 5! E adevarat …lucrurile alea putine pe care am sa le punctez..sunt poate suficiente sa ma faca sa nu regret ca sunt aici, dar again..ele sunt putine. Deci iata…marit fie Bucurestiul pentru diversitatea pe care o ofera. Si cand zic diversitate, va puteti gandi la orice…facultate,locuri de munca, locuri de vazut, strazi de cutreierat, cluburi, baruri, cafenele, magazine…dar mai ales oameni . Oameni mai multi si mai ciudati ca aici cu siguranta n-o sa mai gasesc nicaieri in Romania, iar calatoriile cu metroul reprezinta un adevarat spectacol in fecare zi. How fun is that? (Unii oameni nu realizeaza cat de bine le sta in lumina reflectorizanta din privirea celorlalti trecatori) Ok..nu vreau sa generalizez…majoritatea oamenilor sunt normali..dar frate…aici lumea se dezbraca la metrou pentru bani, sta pe iarba in parc in centrul orashului, merge in club de luni pana luni,(unii)s-ar imbraca si cu chilotii in cap doar ca sa atraga atentia(trebuie sa recunosc ca unii/unele se imbraca chiar bine), s.a.m.d. Si nu tre sa fii provincial ca sa-ti dai seama de asta ! In continuarea povestii, marit fie Bucurestiul pentru ca are REGIA, acest parinte al complexelor studentesti unde nu exista ora de inchidere si nu exista seara fara distractie. Si pentru ca in vacanta petrecuta in Galati am tanjit dupa seri de club ( inchise in timpul saptamanii) si am fost data afara dintr-un restaurant la orele 24 pentru ca trebuiau sa inchida, tot respectul pentru cei care au oferit acest loc studentilor din Romania!!:D (si nu numai lor). Acum imi dau seama ca..cu cat aprofundez mai mult tema…cu cat gasesc mai multe aspecte negative..dar nu vreau sa dezvolt ( ca se fura [ I should know], ca nu apuc sa mananc acasa, ca sunt tot timpul pe drumuri….gata ma opresc) . Deci m-am oprit de tot. Termenul care se cuvine a fi precizat este “adaptare”…iar eu, provinciala de la Galati, plecata de acasa acu’ vreun an in cautarea de noi idealuri….am inceput sa ma adaptez. Fetitze dulci ca-n Bucuresti/ Oriunde-n lume nu gasesti…

In alta ordine de idei…am o stare asa..ciudata. Mi-e dor…e golul ala in stomac sau starea de neliniste (poate asa se explica si insomniile din ultimele nopti:-??) Paradoxal e ca mereu mi s-au parut tristi oamenii care nu pot depasi trecutul, care se reintorc si se refera la el ca si cum lucrurile ar putea sa redevina ceea ce le-a placut lor odata. Eu nu vreau sa ma intorc la el..doar ca mi-e dor. Sunt lucruri pe care nu le-am mai facut de mult, sentimente pe care nu le-am mai avut de mult, si sunt persoane pe care as vrea sa le vad din nou si sa le strang din nou in brate, dar ..asa cum o faceam odata..din toata inima!! Mereu o sa ne intoarcem la amitirile dragi, nu-i asa?:-J

P.S : Mi-e dor de tine….

Una mirada….

 Ma duceam acasa intr-un maxi. Ma asezasem la geam…vroiam sa mai vad Galatiul inainte sa plec, ca sa pot observa schimbarile atunci cand o sa-l revad (imi plac schimbarile urbane…aduc a dezvoltare [de cele mai multe ori!]) La un semafor, mi-am aruncat privirea peste oamenii care asteptau in statie. Oameni normali..fiecare cu povestea lui de viata, poate mai palpitanta ..poate mai trista. Nu se asemanau cu nimic, si totusi pentru mine erau toti..oamenii din statie de la agentie. La un moment dat ii vad ca isi intorc toti capul catre doi oameni care treceau intamplator prin statie, razand. Doi oameni normali…unul mergand..altul impingand la propriu-i scaun cu rotile. Radeau ca si cum lumea era a lor, iar prietenia lor ar fi insemnat tot. In urma lor..multi oameni au ramas cu privirile inca intoarse in directia in care plecasera cei doi oameni. Priviri din care puteam citi tot. Priviri care sugerau mila, unele care sugerau dispret….priviri uimite ce nu intelegeau necazul sau zambetele, sau priviri nemultumite. Un singur om din toata statia intelesese ceea ce tocmai vazuse. Un om a carui privire si zambet scurt in coltul buzelor demonstrau admiratie catre acel om in scaun cu rotile ce ii demonstrase ca se poate rade cu tot sufletul ..aflat totusi in suferinta. Tot respectul pentru acel om din statie care a avut curajul sa-si zica : “Bv lui!!!” si a vazut apoi viata lui cu mai multa gratitudine si optimism!! I-am multimit in gand pentru privirea pe care mi-o oferise…si apoi am ramas cu indoiala: oare privirea mea ce zicea in urma celor doi oameni?

melodia asta vorbeste de la sine…

Back to the roots!

Ma reintorc la persoana mea de anul trecut..pe vremea asta. Entuziasmata,dornica de libertate, de necunoscut…Urma sa ma aventurez ca in filmele americane in marele orash ce tine loc si de capitala, plin de posibilitati. Urma sa plec de acasa spre un loc mult mai complex pe care Galatiul nu avea cum sa-l inteleaga…urma sa dansez in zeci de cluburi pana dimineata, fara parinti in telefon intrebandu-ma unde umblu….urma sa cutreier zeci de strazi in urma carora sa ma minunez de cat de multe lucuri noi vad si invat si zeci de magazine care sa-mi intretina amorul pentru haine si alte chestii femeiesti…si mai ales ..in mintea mea, cu parere de rau, urma sa las prieteni si amintiri frumoase…pentru ca am decis sa-mi fac altele noi. Bucuresti…el urma sa-mi schimbe norocul, ideile, viata.  Dupa un an , ma regasesc iarasi in pozitia de plecare, ma relansez in aceeasi aventura spre marele orash! La fel de entuziasmata? Nu chiar !! Si iata  si un Top 10 motive pentru care Bucurestiul nu ma mai intampina la fel cum o facea atunci cand eram in necunostiinta de cauza( asta cu topu sigur am furat-o de la postarile lui Mihai Bendeac:))):

1.  Pentru ca am dormit mai bine de 2 luni cu o prietena in pat, pentru ca facultatea in regim “cu taxa” nu-ti asigura sederea in Bucuresti [ ce insemna sa ai prieteni adevarati...Teo, u know i love u right?  ][ ce-i drept...dormitul inghesuit, trezitul dimineata la fiecare alarma, marginile de pat sau hainele ingramadite intr-un colt fac viata la camin mult mai frumoasa ...am ce sa le povestesc la nepoti]

2.  Pentru toate injuraturile indreptate spre minunatul si mult-prea-rar-vazutul tramvai 27, in zilele cu temperaturi mult sub 0 grade si troiene pe marginea soselelor. Nimic nu-i mai frumos decat sa iti simti fatza complet inghetata, cand u ai fi putut sa juri ca fularul aproape atingea fesul. Sau sa iesi de la metrou unde fusese cald si iti dadusesi fularul jos si manusile si fesul,,,si sa te izbeasca cea mai nenorocita rafala de vant amestecat cu zapada..ca apoi sa astepti “linistit” trenuletzul de care tocmai vorbeam…

3. Pentru ca am tratat prima sesiune cu mult prea mult stres decat merita ! Eram ca un zombie imbibat cu cola, ice coffe/ nesscafe/ cafea-cafea, cu ochii si inima mai zburdalnice k niciodata, cu un mare gol in stomac si intrebarea: “oare cand se va termina?”

4.  Pentru ca euforia cluburilor a disparut dupa vreo cateva nopti pierdute, dansat pana dimineata sau dormit pe la prieteni ( taxiul scump…casa departe..te descurci cum poti) Ce-i drept…au fost cateva iesiri chiar bune..dar..nu destule !!

5. Pentru ca am ratat petrecerile date de facultate, baluurile facultatilor (don’t ask me why ), pentru ca n-am vazut nici un muzeu, aproape nici un parc (k m-am plimbat prin Herestrau ) si nu m-am dus la film la Movieplex

6.  Pentru ca nu-mi ajung niciodata banii si ma simt ca un adevarat student:)))

7. Pentru ca in frigider in 3 zile se strica mancarea trimisa de acasa si mi se face dor de mancare gatita (and i don’t cook :-”):)))

8 . Pentru ca intr-un an nu am reusit sa am makr o particica din sentimentul ala ca atunci cand vii acasa dupa o lunga zi in traficul din Bucuresti, te simti like “home”. Stiu…caminele de studenti nu sunt acasa !! Facem o campanie?:)))

9. Pentru ca…mi se face dor de oamenii dragi pe care i-am lasat in urma. Trist e ca ajungi sa tanjesti  dupa un telefon, dupa un semn de viata, pentru ca te simti izolat in monstrul asta de orash….si..realizezi ca people move on with or without you…and so should you )…( momentele astea incep sa fie din ce in ce mai rare..probabil te obisnuiesti…sau probabil k ti-o impui..n-am descoperit)

10. Pentru ca poate !!!

      

Nu urasc Bucurestiul, ba chiar ma intriga si ma atrage prin imprevizibilitatea lui. Chiar am sa fac si un post odata cu ce imi place la/in Bucuresti, pentru ca vreau ..nu vreau, am inceput sa colectez din ce in ce mai multe amintiri acolo si sa ma inradacinez cat mai mult in rutina capitalei:-J. Buna seara Bucurestiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii !!!!!!!!!

tara noastra-i o comoara…..

…..pacat ca te chinui asa mult sa iesi din ea!!:)) e impresionant cum oamenilor le place sa te trimita dintr-un loc in altul, dandu-ti impresia ca ei chiar te ajuta, te indruma, te sfatuiesc…oh well..tare am mai fost si eu indrumata astazi , cand cautam sa imi fac asigurarea de sanatate pentru 9 zile cat stau in Belgia (da..plec in Belgiaaaaa:D). Taica’miu imi zisese sa ma duk la Omniasig..ca s-a interesat el si e buna, e la vreo 30 de lei, dar eu incapatanata..i-am spus ca sigur gasesc sa-mi fac si mai ieftina si la un sediu ma apropiat de casa (pentru ca afara e a dracului de cald:-|). Ok…n-am gasit in apropierea casei…dar tot nu m-am dus la Omniasig..pentru ca m-am gandit ca sediul imens al BCR-ului de pe Brailei tre sa ma ajute cu siguranta. La primul ghiseu pe care il gasesc in cale, intreb de asigurari medicale, iar o tanti foarte amabila si zambitoare ma indruma la etajul 4(nu aveau lift) la biroul Carduri. Lejer…dupa cateva zeci de trepte, dau cu nasul de doua cozi interminabile, care intamplator sau nu ..incepeau de la biroul Credite. Ce era interesant era ca de partea cealalta, 4 ghisee erau goale, asa ca in loc sa ma risc sa stau la cozile alea dragutze, am preferat sa intreb. “Domnisoara, dar BCR Asigurari nu e in cladirea asta…”.Cine ar fi crezut..intr-o cladire asa impunatoare? Nici n-am ascultat mai departe. Stiu doar ca zicea ceva ca nu e departe. Pentru ele care stateau la racorica..la aer conditionat, era la cateva strazi, pentru mine, transpirata si batuta de soare….era prea departe! Cand am dat iar piept cu valul de caldura de afara, am vazut peste strada cladirea la fel de grandios construita a BT. Acolo primul lucru pe care l-am gandit cand am intrat a fost:” ia uite ce oameni organizati”, asta pentru ca pe o placutza in fatza ochilor scria “etajul 4- BT Asigurari”. Plina de elan am pornit pe scari, pentru ca nici aici nu exista lift, dar elanul s-a cam dus pe la etajul 3 cand ma opreste un nene indignat, curios sa stie unde ma duk asa hotarata. “La asigurari” ii spun convinsa. “pai, domnisoara…asigurarile nu mai sunt de mult in cladirea asta”…ca sa vezi, nici la voi? “Dar unde?”…si am primit indicatiile de rigoare, nu foarte explicite nici alea, fiindca am mai dat pana sa ajung la cladirea respectiva de inca doua sedii BT, la fel de inutile pentru problema mea. Finally…ajung si la destinatia finala (speram eu), unde gasesc indicatori cum ca BT asigurari ar fi la etajul 3. La etajul 3 insa gasesc un foarte frumos…coafor. Isn’t that confusing?:-? o alta domnisoara dragutza ma indruma spre jumatatea cealalta a cladirii..la etajul 3. Cine s-ar fi gandit ca trebuie sa cobor scarile, sa ocolesc cladirea, sa dau de o usa ascunsa si mica..sa urc iar 3 etaje si abia apoi sa gasesc Bt Asigurari?:-J Si ca sa fie totul si mai amuzant….infaptuirea asigurarii n-a durat mai mult de 3 minute…dar ma mandresc cu faptul ca am dat doar 20 de lei pe ea:)) bumpy ride huh? In rest toate bune si frumoase….bagaje facute, rezervare facuta, nerabdarea creste si aventura poate sa inceapa. Belgium here i comeeeeeeee!!!!:D:D:D

ce-i al meu e pus….DEPARTE

Am trait mereu cu impresia ca oamenii primesc ceea ce primesc in viata pentru ca merita, pentru ca lucrurile au intotdeauna un sens si un motiv pentru care se intampla….asa am fost si crescuta….faci bine, primesti bine….faci rau, esti pedepsit…era o ordine cat se poate de logica. Mi-a fost greu sa descopar ulterior ca..raul si binele sunt total relative si mai mult, ca rasplata primita nu e nici pe departe propotionala. Vorbesc de oameni buni..oameni rai….makes no difference..de fapt..avem cu totii o rautate, un egoism in noi care ne face sa ne dorim mereu mai mult decat are altu de langa noi, sa ne dorim mereu o viata mai buna indiferent de cat de bine traim. And for what? De fapt..suntem toti in cautarea aceluiasi lucru imposibil…diferenta dintre noi e ca unii ar face orice sa o obtina..iar altii ar mai lasa de la ei…da…vorbesc de fericire. Si ea e relativa, poate mai relativa si decat timpul.. poti fi fericit o secunda..si sa te bucuri de ea cu adevarat…si poti fi fericit o viata….fiindca ai stiut sa faci din lucrurile frumoase un mod personal de a trai. Nu vreau sa vorbesc totusi de fericire…ca si asa am deviat. Adevarul e ca in momentul asta scriu pentru ca imi manifest rautatea aia de care vorbeam mai devreme….imi doresc lucruri pe care le vad la altii…tanjesc in fiecare zi dupa dragoste, amintiri frumoase, distractie …visez la o masinutza a mea, la o casutza amenajata asa cum vreau eu si la o familie perfecta….Ma simt rea…pentru ca…chiar cred ca unii nu merita tot ce primesc! Si as vrea sa pot continua sa astept ceea ce parintii mereu imi spuneau sa astept : ” ce-i al tau e pus deoparte”. Astept acele lucruri care ma vor lua prin surprindere si de care o sa ma bucur, si momentele in care le voi da dreptate celor care au stiut sa fie mai optimisti…..N-am incetat sa cred in ceea ce vreau, doar ca…..e o chestie de probabilitati..e ca si cum mi-as dori sa ploua maine…poate va ploua..poate ca nu. Trebuie sa continui sa fac dansul ploii …pana ajung la..ce-i al meu….

depresie post-tunsoare….

Am fost azi la coafor, sa ma tund. Impresii : scurt si la obiect -> !!! Cum e posibil sa merg a treia oara la rand sa ma tund, in alt loc decat precedentele….si sa ma ridik de pe scaunul de la coafor,nemultumita, multumind totusi printre dinti..si dorindu-mi sa ajung repede acasa, pana nu ma vede cineva tunsa asa? Is that the way things should go? Cred k nu… Exista mai multe variante…ori parul meu e naspa, ori sunt eu prea pretentioasa..ori nu stiu sa explik ceea ce vreau…ori ei sunt incompetenti!! Si m-as opri la ultima fiindca…..chiar cred k sunt incompetenti…si ca au ajuns sa tunda sau sa coafeze nu pentru ca au talent si viziune artistica, ci pur si simplu pentru ca au absolvit un kkt de curs care le permite sa faca asta!! Eu ma duk la coafor..pentru o schimbare…in bine, nu ca sa ajung acasa sa ma spal pe cap (fiindca parul sta oribil) si sa incep sa astept ziua in care parul, dragul de el, va creste la loc!! Si mi se pare, de asemenea corect, ca atunci cand dau un ban,sa-l dau unui profesionist, caruia ii pasa de mine (ca si client) si de parul meu, pe care i-l las in grija.Ii zic sa-mi ia din volum..ea ma tunde in asa fel incat sa-mi dea volum; bretonul il vreau intr-o parte…numai breton nu se poate numi ceea ce am eu in cap akum; mi-l intinde la perie…si parul fiind cretz..trebuie staruit mai mult asupra lui, dar na…avea programare in 5 minute…se grabea..ce conteaza k sta naspa parul meu?:-J…si peste asta, cand iesim din coafor..prietena mea imi spune  ca la spate …e tuns mai scurt intr-o parte decat in cealalta:-|….asta asa ca sa va faceti o idee!! M-am saturat de oameni incompetenti..pe care sigur ii gasesti in toate domeniile…si de care observi ca depinzi la un moment dat(poate asta ma enerveaza cel mai tare…k depindem de ei)!In acesti moment….cred…ba nu..sunt sigura…ca m-as fi tuns de 3 ori mai bine, singura, decat sunt tunsa acum, si imi pare rau ca….dusul la coafor si dorinta de schimbare n-o sa mai reprezinte o placere..pentru ca o sa-mi fie frica de rezultat..oriunde as decide sa ma duk next….

Sa-mi fie de bine…..