Mi-a luat o luna sa scriu un post despre anul trecut. Sau despre Revelion. O sa dau vina pe timp…dar revin la el mai incolo. Ziceam de anul trecut…un an ce l-as caracteriza prin cuvantul “schimbare”. S-au schimbat multe si nici o schimbare nu vine fara framantari, griji pe de o parte si bucurii, satisfactii pe alta parte. A ..si nu vine singura. Si nu vine fara sa te schimbe….are sens ? N-am mai tras linie la sfarsit…decat ca sa ma readun. N-am mai enumerat lucrurile pentru ca…ele au fost multe. Am zis sa duc schimbarea pana la capat….asa ca am schimbat ritualul. Si de data asta….lista mea..n-a mai fost legata de ce am realizat in anul ce tocmai se terminase…ci…am facut o lista a promisiunilor de Anul Nou. Intentionez sa ma tin de ea…..ca apoi sa ma opresc la sfarsitul anului, sa trag o gura de aer, si sa fac alta..pentru 2012. Si anul a inceput in forta…demersurile spre a indeplini obiectivele de pe lista au inceput. Va fi un bun pentru ca asa l-am planuit din-ainte sa inceapa. Detalii pe parcurs…

Revenind un pic la atmosfera de 2010….si la schimbari, anul trecut am facut si cea mai mare schimbare in ceea ce priveste petrecerea dintre ani. Am incercat ceva ce nu mai incercasem si asa cum s-a dovedit, schimbarea e benefica in unele cazuri. So…nu party acasa la cineva, nu munte, nu restaurant… Club Player, bal venetian, bufet suedez, bautura la discretie, muzica buna, dans pana dimineata…like it was the end of the world that night! Hell of a night…

Si acum sa revenim si asupra timpului…acest prieten al meu, de care nu am putut sa stau deoparte. Am incercat sa ma despart de el(a se vedea http://cuvintecuculoare.wordpress.com/2008/11/17/scrisoare-deschisa/), insa s-a tinut scai dupa mine. Am incercat sa i explic frumos insa, nu a renuntat sa ma urmareasca. Si i-am cedat, am renuntat la toate si am inceput sa l iubesc, pentru ceea ce mi aduce, pentru ceea ce imi ia, pentru rabdare, pentru repeziciune. Insa acum simt ca nu ma mai vrea, simt ca s-a razvratit el impotriva mea. Imi ofera putina rabdare si multa repeziciune, imi ia multe…si imi da multe, dar mult prea repede. L-am rugat sa se opreasca, n-a vrut sa ma asculte. I-am spus ca e devreme si i-am spus ca e tarziu, insa a ales sa alerge mai departe. Oamenii zic: “timpul a devenit un lux” si am ajuns sa vad ca nu mi mai permit luxul asta. Ce ai devenit tu, timpul meu drag?

Eu am un 2011 plin in fata…si sper eu ca ma impac si cu timpul, ca sa ramana de partea mea. Voi?

P.S: de maine incepe maratonul!!! (pentru cei ce cunosc, tineti-mi pumnii seara inainte de culcare, pentru cei ce nu cunosc…urmeaza povestea intreaga, pe larg…in urmatoarele luni)