Sa-mi explic iarasi absenta? Cred k nu e nevoie…..ocupatiile neuronului meu din ultima vreme sunt insusite fara nici un fel de problema de toti posesorii unei legitimatii de student!Dar a trecut ea si sesiunea….de fiecare data trece…pentru toata lumea..cel putin numeric:D!  E un sentiment asa placut de eliberare emotionala…de liniste, pe care il asociez cu multe alte chestii de care eu ma pot bucura in fiecare zi. E ca un pahar cu apa, cand simti ca nu mai poti de sete, e ca mancarea cand iti ghioraie matzele, e ca o raza de soare dupa ce ai inghetat de frig, ca mersul la wc dupa ce te-ai tinut o buna perioada de vreme, ca adevarul dupa ce ai tinut mult un secret, ca impacarea dupa o cearta indelungata, ca baia in piscina intr-o zi dogoritoare de vara, ca intinsul in pat dupa o zi intreaga de stat in picioare..ma rog…intelegeti unde bat nu? E acel sentiment cand astepti ceva ca sa fii linistit ..si intr-un final el se intampla. Frumoasa metafora pentru terminarea sesiunii nu ?:))

 

De fapt….postul meu abia acum incepe. Poate e legat de lucrurile astea mici, satisfactiile astea de care ma bucur in fiecare zi, dar cu siguranta porneste de la stirea mortii handbalistului Marian Cozma, ucis intr-un bar din Vezprem. O poveste cu un final prea rapid si prea trist, a unui om despre care se zicea ca era prea bun ca sa moara atat de devreme. Trist e ca mii de oameni mor asa in fiecare zi, oameni care nu merita, oameni care isi propusesera multe, oameni care nu au mai avut timp de multe.  Poate nu ii cunoaste o tara intreaga, poate nu primesc titluri de onoare post-mortem, si totusi se sting lasand in urma mii de lacrimi si oameni indurerati.  Ma intreb cati dintre noi realizam in momente de genul asta cat de scurta e viata si cat de inutil e sa traiesti din suparari, razbunari, regrete si cuvinte nespuse. Cat de pacat e ca nu stim sa iertam sau sa trecem peste imperfectiunile omului. Cati oameni isi traiesc prezentul asa cum e el si cu ce-ti ofera el, nelegandu-se de trecut sau nestaruind asupra viitorului…viitor care oricum te ia prin surprindere si te shocheaza de cele mai multe ori?

 Ma mai intrebam ce ar gandi, ce ar face oamenii daca ar afla intr-o zi ca mai au…sa zicem…3 zile de trait. Ar renunta la orgolii? S-ar impaca cu cei care le-au gresit? I-ar ierta? Ar suna pe toata lumea sa zica tot ce ar fi putut sa zica dar nu au avut curaj? s-ar inchide intr-o camera asteptand momentul? ar face toate lucrurile pe care si-ar fi dorit sa le faca toata  viata? ar plange pentru nedreptate sau s-ar bucura de timpul ramas? ar muri cu zambetul pe buze sau cu ochii plansi si inima plina de regrete?  Ar fi bine totusi nu?  Sa stim momentul…sa ne pregatim pentru el…..De ce 3 zile? Pentru ca mi-a zis cineva zilele trecute “in 3 zile mi-am nenorocit viata” …si se pare ca e de ajuns pentru multe. Nu stiu cum as reactiona exact , dar momentan as zice ca m-as duce sa fac bungee, as fuma iarba,as iesi cu toti prietenii si m-as distra si m-as asigura ca nu plange nimeni la inmormantare….

Voi ce ati face in ultimele 3 zile din viata voastra?