You are currently browsing the monthly archive for September 2008.
Ma reintorc la persoana mea de anul trecut..pe vremea asta. Entuziasmata,dornica de libertate, de necunoscut…Urma sa ma aventurez ca in filmele americane in marele orash ce tine loc si de capitala, plin de posibilitati. Urma sa plec de acasa spre un loc mult mai complex pe care Galatiul nu avea cum sa-l inteleaga…urma sa dansez in zeci de cluburi pana dimineata, fara parinti in telefon intrebandu-ma unde umblu….urma sa cutreier zeci de strazi in urma carora sa ma minunez de cat de multe lucuri noi vad si invat si zeci de magazine care sa-mi intretina amorul pentru haine si alte chestii femeiesti…si mai ales ..in mintea mea, cu parere de rau, urma sa las prieteni si amintiri frumoase…pentru ca am decis sa-mi fac altele noi. Bucuresti…el urma sa-mi schimbe norocul, ideile, viata. Dupa un an , ma regasesc iarasi in pozitia de plecare, ma relansez in aceeasi aventura spre marele orash! La fel de entuziasmata? Nu chiar !! Si iata si un Top 10 motive pentru care Bucurestiul nu ma mai intampina la fel cum o facea atunci cand eram in necunostiinta de cauza( asta cu topu sigur am furat-o de la postarile lui Mihai Bendeac:))):
1. Pentru ca am dormit mai bine de 2 luni cu o prietena in pat, pentru ca facultatea in regim “cu taxa” nu-ti asigura sederea in Bucuresti [ ce insemna sa ai prieteni adevarati...Teo, u know i love u right? ][ ce-i drept...dormitul inghesuit, trezitul dimineata la fiecare alarma, marginile de pat sau hainele ingramadite intr-un colt fac viata la camin mult mai frumoasa 
...am ce sa le povestesc la nepoti]
2. Pentru toate injuraturile indreptate spre minunatul si mult-prea-rar-vazutul tramvai 27, in zilele cu temperaturi mult sub 0 grade si troiene pe marginea soselelor. Nimic nu-i mai frumos decat sa iti simti fatza complet inghetata, cand u ai fi putut sa juri ca fularul aproape atingea fesul. Sau sa iesi de la metrou unde fusese cald si iti dadusesi fularul jos si manusile si fesul,,,si sa te izbeasca cea mai nenorocita rafala de vant amestecat cu zapada..ca apoi sa astepti “linistit” trenuletzul de care tocmai vorbeam…
3. Pentru ca am tratat prima sesiune cu mult prea mult stres decat merita ! Eram ca un zombie imbibat cu cola, ice coffe/ nesscafe/ cafea-cafea, cu ochii si inima mai zburdalnice k niciodata, cu un mare gol in stomac si intrebarea: “oare cand se va termina?”
4. Pentru ca euforia cluburilor a disparut dupa vreo cateva nopti pierdute, dansat pana dimineata sau dormit pe la prieteni ( taxiul scump…casa departe..te descurci cum poti) Ce-i drept…au fost cateva iesiri chiar bune..dar..nu destule !!
5. Pentru ca am ratat petrecerile date de facultate, baluurile facultatilor (don’t ask me why 
), pentru ca n-am vazut nici un muzeu, aproape nici un parc (k m-am plimbat prin Herestrau ) si nu m-am dus la film la Movieplex
6. Pentru ca nu-mi ajung niciodata banii si ma simt ca un adevarat student:)))
7. Pentru ca in frigider in 3 zile se strica mancarea trimisa de acasa si mi se face dor de mancare gatita (and i don’t cook :-”):)))
8 . Pentru ca intr-un an nu am reusit sa am makr o particica din sentimentul ala ca atunci cand vii acasa dupa o lunga zi in traficul din Bucuresti, te simti like “home”. Stiu…caminele de studenti nu sunt acasa !! Facem o campanie?:)))
9. Pentru ca…mi se face dor de oamenii dragi pe care i-am lasat in urma. Trist e ca ajungi sa tanjesti dupa un telefon, dupa un semn de viata, pentru ca te simti izolat in monstrul asta de orash….si..realizezi ca people move on with or without you…and so should you 
)…( momentele astea incep sa fie din ce in ce mai rare..probabil te obisnuiesti…sau probabil k ti-o impui..n-am descoperit)
10. Pentru ca poate !!!
Nu urasc Bucurestiul, ba chiar ma intriga si ma atrage prin imprevizibilitatea lui. Chiar am sa fac si un post odata cu ce imi place la/in Bucuresti, pentru ca vreau ..nu vreau, am inceput sa colectez din ce in ce mai multe amintiri acolo si sa ma inradacinez cat mai mult in rutina capitalei:-J. Buna seara Bucurestiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii !!!!!!!!!
Important este ca in viata fiecare sa-si stie rostul si rostul lucrurilor pe care le face. Majoritatea inca ne cautam rostul…si continuam sa-l cautam trecand peste lucruri poate marunte, lucruri poate importante…lucrurile alea care poate tin putin, dar ti le amintesti o viata…lucruri care poate azi sunt banale, dar care te vor face sa razi intr-o zi! Interesant e ca perspectiva se schimba de la om la om, de la zi la zi!Lucrurile tale importante, acelea care conteaza ..le hotarasti tu….TU ala care-ti cauti rostul in viata, te sperii la fiecare rascruce, te intrebi daca vei trece cu bine si de hopul asta, te bucuri la lucruri marete si juri ca e cel mai frumos moment din viata ta…pana la urmatorul!
In timpul gradinitei, imi amintesc ca ceea ce conta cel mai mult pentru mine era ca papusa mea sa fie cea mai frumoasa dintre papusile fetelor din cartier. Aveam un fix: sa-mi numesc toate papusile Narcis si speram sa-mi numesc si viitorul copil tot asa (lumea mea s-a prabusit in momentul in care am aflat povestea..baiatului Narcis)! Si in ochii mei..Narcis era intotdeauna cea mai frumoasa papusa!! Am mai crescut…si visele mele s-au mutat in bancile de la scoala, unde, pe lange nelipsita invatatura , experimentam sentimente noi…”oare ma place pe mine sau pe colega de banca? daca ma pupa cand iesim de la scoala?”. Au urmat ani intregi in care tot ce conta era sa fiu cea mai buna jucatoare de pe teren. Handbalul aducea o noua perspectiva, un nou ideal…..si acum cand vad ce am lasat in urma, stiu ca aducea si o gramada de prieteni, distractie si lectii de viata. Si insemna atat de mult atunci…mi-as fi dat trei maini si un picior ca sa ajungem in fiecare an in finala, ca sa plangem de fericire si nu la infrangere!! Pana cand a incetat sa mai conteze atat… si am ales sanatatea ca fiind prioritara …mi-am luat cele 3 maini si piciorul inapoi. Si in aceeasi perioada…contau si petrecerile, conta si scoala…contau si baietii…si cam atat! Facultatea m-a intampinat cu alte prioritati de care nu ma mai lovisem pana acum.. lipsa de bani, sesiunea si statul la camin imi ocupa aproape tot timpul. Iar in timpul liber ramas…ma preocupa acum locuri de munca..si viitoare cariere, locuitul in Bucuresti si in traficul lui…si mai rar..mersul in regie in cluburi ( asa..ca studentii ) Si acum lucrurile din trecut par doar copilarii…dar au fost importante..si m-au ajutat…si or sa vina altele care o sa ma “ajute” sa le uit si pe astea de acum!
Concluzia? Nimic nu-i mai important decat ceea ce este important acum! Iar ceea ce este important acum …este important pentru ca l-am facut eu sa fie asa! Intamparile sunt banale…depinde de cat de multa importanta le dam noi ! Rostul ? Vine pe parcurs…
Cand eram mica ..mi-a adus maik mea intr o zi niste hartii pe care erau imprimate niste modele repetitive si care la prima vedere nu aveau nici un sens. Hartiile erau niste fotocopii dupa o carte numita “Ochiul magic”…si fara sa imi explice ce si cum, a mea mama mi le-a trantit sub nas si mi-a zis “ia zi..tu ce vezi akolo?”. Ca orice copil normal care nu intelegea mai nimic din ce se petrecea in general in jurul lui…eram foarte confuza…vedeam ce vedeam…nu putea fi nimik mai mult. Imi amintesc si acum ca mi-a zis ca intr-una din imagini trebuia sa vad un iepurash…iar eu…fiindca nu puteam face iepurashul sa apara de nici un fel…am stat zile intregi cu foile in fatza..asteptand sa se intample ceva!! orice!! Si s-a intamplat..spre dezamagirea mea…nu iepurashul s-a aratat la fatza ci eu am reusit sa vad iepurashul…fenomen care mi s-a parut cu totul si cu totul genial:D Acum ca reusisem..vedeam in toate modelele ceva ascuns…iar eu ma simteam total iesita din comun pentru ca puteam sa fac asta. Le am dus si colegilor la scoala, dar ei nu puteau vedea nimic ..si nici nu credeau. Pe mine ma fascina !!:D
Acu ceva vreme…intr-o seara la camin..mi-am adus aminte de acest “ochi magic” …de care uitasem cu desavarsire. Dupa o scurta googluire am aflat ca modelele se numesc de fapt stereograme, si din punct de vedere optic..toata lumea le poate vedea. Sunt niste iluzii optice tridimensionale, care “ascund” o imagine in interiorul lor, imagine pe care o poti vedea daca o privesti..intr un anumit fel.:)) Rad pentru ca oricum as explica ca trebuie privita imaginea..multi dintre noi tot nu pot vedea acea imaginea ascunsa!! Eu m-as limita la a zice ca tre sa te uiti ca si cum privesti in gol…fara sa focalizezi. E chiar fun odata ce reusesti!! Imi plac tocmai pentru misterul lor si totodata pentru simplitatea cu care ascund lucruri atat de evidente. Imi plac pentru ca se aseamana cu oamenii, care trebuie priviti la fel….in profunzimea lor Iata cateva exemple din aceste exercitii optice..cu care eu ma delectez si ma amuz de fiecare data ….n-am sa va spun ce ascund ele…o sa va las pe voi sa va “chinuiti” si apoi sa ma surprindeti cu raspunsul:D enjoy ;;)!!
P:S: cine are dioptrii negative, cik sa dea jos ochelarii. Nu le pot vedea decat fara ochelari, cu toate ca dpdv medical nu are logica. Have fun:D
