ce-i al meu e pus….DEPARTE

Am trait mereu cu impresia ca oamenii primesc ceea ce primesc in viata pentru ca merita, pentru ca lucrurile au intotdeauna un sens si un motiv pentru care se intampla….asa am fost si crescuta….faci bine, primesti bine….faci rau, esti pedepsit…era o ordine cat se poate de logica. Mi-a fost greu sa descopar ulterior ca..raul si binele sunt total relative si mai mult, ca rasplata primita nu e nici pe departe propotionala. Vorbesc de oameni buni..oameni rai….makes no difference..de fapt..avem cu totii o rautate, un egoism in noi care ne face sa ne dorim mereu mai mult decat are altu de langa noi, sa ne dorim mereu o viata mai buna indiferent de cat de bine traim. And for what? De fapt..suntem toti in cautarea aceluiasi lucru imposibil…diferenta dintre noi e ca unii ar face orice sa o obtina..iar altii ar mai lasa de la ei…da…vorbesc de fericire. Si ea e relativa, poate mai relativa si decat timpul.. poti fi fericit o secunda..si sa te bucuri de ea cu adevarat…si poti fi fericit o viata….fiindca ai stiut sa faci din lucrurile frumoase un mod personal de a trai. Nu vreau sa vorbesc totusi de fericire…ca si asa am deviat. Adevarul e ca in momentul asta scriu pentru ca imi manifest rautatea aia de care vorbeam mai devreme….imi doresc lucruri pe care le vad la altii…tanjesc in fiecare zi dupa dragoste, amintiri frumoase, distractie …visez la o masinutza a mea, la o casutza amenajata asa cum vreau eu si la o familie perfecta….Ma simt rea…pentru ca…chiar cred ca unii nu merita tot ce primesc! Si as vrea sa pot continua sa astept ceea ce parintii mereu imi spuneau sa astept : ” ce-i al tau e pus deoparte”. Astept acele lucruri care ma vor lua prin surprindere si de care o sa ma bucur, si momentele in care le voi da dreptate celor care au stiut sa fie mai optimisti…..N-am incetat sa cred in ceea ce vreau, doar ca…..e o chestie de probabilitati..e ca si cum mi-as dori sa ploua maine…poate va ploua..poate ca nu. Trebuie sa continui sa fac dansul ploii …pana ajung la..ce-i al meu….