You are currently browsing the daily archive for July 15th, 2008.

       Se stie k noi romanii suntem un popor de oameni superstitiosi. Ne ferim de tot felul de chestii, sau de vorbe pe care le arunca oamenii asupra noastra..si mai ales urmam traditiile si respectam morala proverbelor. Imi amintesc ca atunci cand eram mai mica, si parintii mei vroiam sa-mi dea o lectie , nu mi-o dadeau oricum, ci printr-un proverb, ca eu , copil nastrusnic ce eram, sa pricep morala mai usor. Si am inteles-o eu…dar la un moment dat …mi s-au parut toate cam fara valoare din moment ce “moralele” se bateau cap in cap.  Sa ma explicitez…..   Va amintiti vremurile in care ne temeam de intunerik, sau de monstrul de sub pat (i did:-??)….sau de diferite creaturi din dulap, bucatarie sau ce vreti voi? ei..in perioadele alea..ai mei imi tot spuneau k “frica scapa bostanaria”, si pentru ca mi-era a dracului de frica….eram ..prin analogie…safe:))) am mai crescut eu un pic…am mai trecut prin diverse incercari…si mi-a ajuns la urechi alta vorba, care s-a dovedit mult mai practica decat precedenta: “de ce ti-e frica, de aia nu scapi”. Si akum,,,stau eu si ma gandesc ( cu mintea mea de 16 ani:)))…oare sa ne fie frica…sau nu?:-? oare sa ne luam dupa vorba “nu lasa pe maine ce poti face azi”…sau dupa cea care zice ca “e si maine o zi”?”razbunarea e arma prostului”….sau e “ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte”? In concluzie, superstitiosi superstitiosi…dar oare ne dam seama de ce ne ferim si in ce ne incredem>? Eu..m-am cam ametzit cu proverbele astea…dar..am sa postez o povestioara foarte sugestiva pentru ce aveam de zis….

Ma trezesc de dimineata din cauza unor zgomote ciudate: se crapa de ziua…
Imi caut familia care disparuse: o furase somnul…
Ma duc in baie sa ma spal pe fatza si ma uit in oglinda,oglinda se face tzandari: am aruncat o privire…
Ma duc la niste prieteni acasa si i vad lipiti de tavan: purtau discutii la nivel inalt…
La un moment dat se dezlipesc si cad toti deodata: cazusera la comun acord…
In drum spre casa il vad pe unu’ lipit de asfalt : era sarac lipit pamantului…
Mai inkolo il vad pe unu’ caruia i cadeau ochii,fatza ,nasu’ :era putred de bogat…
Ma hotaresc sa ma sinucid si ma arunc intr’o apa care se da la o parte :nu eram in apele mele…
Apoi ma hotaresc sa ma imbat,intru intr’un bar dar cu capu’ taiat in doua: facusem cum ma taiase capu’

 

Hai norok si la mai mare!!:))